Concluzia textului argumentativ: formule corecte și greșeli

Baremul are pentru concluzie o singură linie: „formularea unei concluzii pertinente — 1 punct." Un cuvânt face toată diferența, iar acela e „pertinente". Nu se cere o încheiere frumoasă, ci una care se leagă de opinia din deschidere și de cele două argumente pe care tocmai le-ai dezvoltat.

Concluzia se pierde în trei feluri: repetă ipoteza cuvânt cu cuvânt, introduce un argument nou sau se retrage din poziția asumată la început.

Ce trebuie să facă o concluzie

Trei lucruri, în două propoziții maximum.

Închide poziția din deschidere. Nu o repetă — o reafirmă cu alte cuvinte, după ce argumentele au trecut prin ea. Corectorul trebuie să vadă că e aceeași poziție, formulată de cineva care tocmai a demonstrat-o.

Adaugă o precizare care nu era în ipoteză. Aici se joacă „pertinența". O concluzie care spune exact ce spunea prima propoziție e o repetiție, nu o încheiere. Adaugă condiția, nuanța sau consecința care a ieșit din argumente.

Folosește un conector de consecință. „Prin urmare", „așadar", „în consecință", „drept urmare". E și linia de punctaj pentru conectori, 2 puncte, care se rezolvă parțial aici.

Ce nu trebuie să facă, în ordinea frecvenței

• Să introducă un argument nou. Un al treilea motiv strecurat în ultima propoziție nu se punctează ca argument (baremul plătește doar două, enunțate și dezvoltate) și strică pertinența concluziei.
• Să repete ipoteza cuvânt cu cuvânt. Corectorul o recunoaște instantaneu. Nu e sancționată explicit ca greșeală, dar nu e „pertinentă", deci punctul cade.
• Să se retragă. „Așadar, fiecare are dreptul la propria părere" contrazice tot ce ai scris înainte. E cea mai costisitoare, pentru că anulează retroactiv coerența cu opinia.
• Să deschidă o întrebare. „Oare vom ști vreodată răspunsul?" e o deschidere, nu o concluzie.
• Să generalizeze la scara umanității. „De aceea, oamenii trebuie să fie mai atenți la ceea ce contează cu adevărat." Nu spune nimic despre problematică.

Șase perechi: concluzia care pierde punctul și cea care îl ia

(element original Edvanti — problematicile și formulările sunt scrise de redacție)

Am folosit aceleași șase problematici ca la formularea ipotezei, ca să vezi cum se leagă deschiderea de închidere pe același text.

1. Lectura pe hârtie vs. lectura pe ecran. Ipoteza a fost: „Consider că lectura pe hârtie permite o înțelegere mai profundă decât cea pe ecran, pentru că impune un ritm pe care ecranul îl întrerupe constant."

Pierde punctul: „În concluzie, consider că lectura pe hârtie permite o înțelegere mai profundă decât cea pe ecran."

Ia punctul: „Prin urmare, avantajul hârtiei nu ține de suport, ci de ritmul pe care îl impune — iar acesta se poate pierde la fel de ușor și într-o carte citită în grabă."

Diferența: prima e ipoteza copiată. A doua reafirmă poziția și adaugă nuanța ieșită din argumente.

2. Prietenia la distanță. Ipoteza a fost: „…poate fi la fel de puternică precum una de zi cu zi, cu condiția ca cei doi să păstreze obiceiul de a-și spune și lucrurile mărunte."

Pierde punctul: „Așadar, prietenia este importantă pentru toți oamenii și trebuie prețuită."

Ia punctul: „Așadar, distanța nu slăbește o prietenie prin ea însăși; ce o slăbește este dispariția conversațiilor fără miză, iar acelea se pot păstra de oriunde."

Diferența: prima generalizează la scara umanității și iese complet din problematică.

3. Eșecul și succesul. Ipoteza a fost: „…un eșec este mai folositor decât un succes atunci când te obligă să identifici cauza."

Pierde punctul: „În concluzie, eșecul este folositor. De asemenea, el ne face mai puternici și ne învață să apreciem oamenii din jur."

Ia punctul: „Prin urmare, eșecul devine folositor nu prin el însuși, ci prin analiza pe care o impune — ceea ce explică de ce un succes neanalizat nu învață pe nimeni nimic."

Diferența: prima strecoară două argumente noi în ultima propoziție. Nu se punctează ca argumente și strică pertinența.

4. Tradițiile de familie. Ipoteza a fost: „…își păstrează rostul pentru un tânăr de azi, pentru că îi oferă un reper stabil."

Pierde punctul: „În final, putem spune că fiecare este liber să decidă dacă tradițiile mai au sau nu importanță în viața sa."

Ia punctul: „În consecință, tradițiile de familie își păstrează rostul atâta timp cât rămân un reper asumat, nu o obligație moștenită — iar diferența dintre cele două o face tânărul, nu tradiția."

Diferența: prima se retrage din poziție și anulează retroactiv coerența cu ipoteza și cu argumentele.

5. Orașul în care crești. Ipoteza a fost: „…îți influențează felul de a fi mai ales prin ceea ce te obișnuiește să consideri normal."

Pierde punctul: „Oare ne-am fi format altfel dacă am fi crescut în altă parte? Este o întrebare la care fiecare trebuie să răspundă singur."

Ia punctul: „Prin urmare, orașul nu îți impune o personalitate, ci îți fixează punctul de la care măsori tot restul — motiv pentru care schimbarea lui, mai târziu, se simte ca o recalibrare."

Diferența: prima deschide în loc să închidă. O întrebare retorică finală nu e o concluzie pertinentă.

6. Ce scriem pentru noi înșine. Ipoteza a fost: „…însemnările pe care le facem fără intenția de a fi citite dezvăluie mai mult despre cine suntem decât poveștile pe care le spunem altora."

Pierde punctul: „În concluzie, așa cum am arătat prin cele două argumente de mai sus, ceea ce scriem pentru noi înșine spune mai mult despre noi."

Ia punctul: „Prin urmare, ceea ce scriem fără martori funcționează ca o formă de sinceritate involuntară, iar tocmai lipsa unui destinatar face din acele pagini o sursă mai exactă decât mărturia orală."

Diferența: prima își descrie propria structură („așa cum am arătat prin cele două argumente"), ceea ce nu adaugă nimic. A doua e închiderea textului argumentativ complet, adnotat în articolul despre textul argumentativ.

Trei tipare de închidere pe care le poți reutiliza

Nu sunt formule de completat mecanic — sunt trei moduri de a adăuga ceva la final. Alege-l pe cel care se potrivește cu argumentele pe care tocmai le-ai scris.

Tiparul condiției: „Prin urmare, [poziția] rămâne valabilă atâta timp cât [condiția care a ieșit din argumente]." Merge când unul dintre argumente a introdus o limitare.

Tiparul deplasării: „Prin urmare, ceea ce contează nu este [X], ci [Y]." Merge când argumentele au arătat că miza reală e altundeva decât părea în enunț.

Tiparul consecinței: „Așadar, [poziția reformulată], ceea ce explică de ce [o consecință concretă]." Merge aproape întotdeauna și e cel mai sigur dintre cele trei.

Un test de zece secunde înainte să treci mai departe: acoperă cu degetul prima propoziție a textului și citește doar concluzia. Dacă îți dai seama ce poziție ai susținut și afli ceva în plus față de deschidere, punctul e luat.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Perechile de mai sus arată tiparele. Ce nu poate face un articol e să-ți spună dacă concluziile tale trec testul, pe textele pe care le scrii tu.

Într-o ședință de strategie Edvanti, aproximativ o oră cu un reprezentant, se stabilește ce exersezi la română, cât și în ce ordine, ținând cont de celelalte două probe scrise. Pleci cu un plan scris.

Edvanti are cursuri publice pe matematică, istorie, biologie anatomie, biologie vegetală și logică. Pentru română, ce oferim acum este planificarea — nu un curs. Și nu promitem note.

Întrebări frecvente

Cât valorează concluzia la textul argumentativ? Un punct din cele 20 ale Subiectului I B, pentru „formularea unei concluzii pertinente". Indirect, o concluzie care contrazice opinia inițială poate afecta și evaluarea argumentelor, care se punctează prin raportare la opinia formulată.

Pot începe concluzia cu „În concluzie"? Da, nu e greșit. Dar semnalează adesea o încheiere de umplutură, iar în perechile de mai sus veți observa că variantele slabe încep aproape toate așa. „Prin urmare" și „așadar" fac aceeași treabă.

Cât de lungă trebuie să fie? Una-două propoziții. Nu se acordă puncte pentru lungime, iar cuvintele consumate aici lipsesc din dezvoltarea argumentelor, care valorează 4 puncte.

Pot să-mi schimb opinia în concluzie? Nu la această cerință. Argumentele se punctează prin raportare la opinia formulată la început; o concluzie care se răzgândește rupe lanțul și pierde atât punctul de pertinență, cât și coerența pe care o caută corectorul.

Continuă cu

• Textul argumentativ la BAC — scheletul complet și un text scris integral, adnotat
• Cum formulezi ipoteza — șase perechi de deschideri, slabă și bună
• Subiectele I și II: cele 60 de puncte antrenabile — descompunerea pe itemi și checklistul
• BAC Română: structura probei — toate cele trei subiecte
• Cum citești baremul de BAC — ce înseamnă „pertinent" și celelalte formulări standard
• Cum înveți pentru BAC — cum exersezi scrisul cronometrat

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 31 august 2026 Jurnalul modificărilor: 31.08.2026 — publicare inițială. Linia de barem citată a fost verificată pe baremul oficial al sesiunii 2025, proba E.a), Varianta 7, și pe modelul oficial pentru filiera teoretică – profil real. Cele șase problematici și toate formulările din perechi sunt originale, scrise de redacție.