ProiectDraftVerificat la 2026-08-30sursă oficială ↗

BAC Biologie Anatomie 2027: programa, structura examenului și planul de pregătire

Dai o singură lucrare de trei ore, împărțită în trei subiecte de câte 30 de puncte, plus 10 puncte din oficiu. Nota se obține împărțind punctajul total la zece. Materia e cea de clasele a XI-a și a XII-a: anatomia și fiziologia omului, genetica și ecologia umană. Genetica nu e un capitol marginal — în cele trei bareme oficiale pe care le-am verificat, a ocupat singură 18 din cele 90 de puncte de conținut.

Restul acestui ghid îți arată ce se cere la fiecare item, în ce ordine merită să înveți și cum arată o schemă de recapitulare care chiar funcționează la materia asta.

Cuprins

Ce examen dai, concret

Biologia este disciplină opțională la bacalaureat. O dai la proba E.d), proba la alegere a profilului și specializării — nu la proba obligatorie. O alegi tu, dintr-o listă limitată de discipline potrivite specializării tale; tabelul complet e în ce probe dai în funcție de profil.

Biologia la E.d) se poate susține în două variante diferite, și aici se produce prima confuzie mare | Varianta | Materia | Clasele | |---|---|---| | B1 — Biologie vegetală și animală | diversitatea lumii vii, celula, ereditate, țesuturi, funcțiile organismelor | a IX-a și a X-a | | B2 — Anatomie și fiziologie umană, genetică și ecologie umană | corpul uman pe sisteme, genetică moleculară și umană, ecologie umană | a XI-a și a XII-a |

Ghidul acesta e despre B2. Programa oficială spune explicit că poți opta pentru una dintre variante doar dacă ai studiat biologia în clasele cuprinse în varianta aleasă. Nu e o formalitate: dacă la liceu nu ai făcut biologie în a XI-a și a XII-a, anatomia nu e o opțiune pentru tine, oricât de atractivă ți-ar părea. Comparația pe criterii e în anatomie sau biologie vegetală: cum alegi proba.

Variantele oficiale verificate poartă mențiunea: filiera teoretică — profilul real; filiera tehnologică — profilurile tehnic, resurse naturale și protecția mediului; filiera vocațională — profilul militar. Proba durează trei ore și e programată în 2027, potrivit proiectului de calendar, pe 17 iunie în sesiunea principală și pe 11 august în sesiunea a doua. Datele nu sunt încă definitive.

Structura subiectelor și punctajul

Structura e remarcabil de stabilă. Am comparat baremul din iunie 2025 (varianta 6), pe cel din 2024 (varianta 3) și pe cel al modelului oficial pentru 2025: aceleași subpuncte, aceleași punctaje, cuvânt cu cuvânt. Diferă doar conținutul întrebărilor.

| Subiect | Parte | Punctaj | Ce ți se cere | |---|---|---|---| | I | A | 4 p. | completezi două noțiuni într-un enunț (2 p. fiecare) | | I | B | 6 p. | numești două elemente (1 p. fiecare) și asociezi fiecăruia o caracteristică (2 p. fiecare) | | I | C | 10 p. | cinci itemi cu patru variante, o singură variantă corectă (2 p. fiecare) | | I | D | 10 p. | stabilești A/F pentru trei enunțuri (2 p. fiecare) și modifici enunțurile false (2 p. fiecare) | | II | A | 18 p. | genetică: teorie + o problemă pe ADN + o cerință pe care ți-o formulezi singur | | II | B | 12 p. | grupe sanguine și transfuzii, cu motivare + o cerință formulată de tine | | III | 1 | 14 p. | numești trei elemente (3 p.), explici ceva (3 p.), construiești patru enunțuri afirmative (8 p.) | | III | 2 | 16 p. | numești/precizezi (3 p.), scrii un argument (3 p.), redactezi un minieseu (10 p.) | | — | oficiu | 10 p. | se acordă automat | | | Total | 100 p. | nota = punctajul total împărțit la 10 |

Trei reguli scrise pe prima pagină a fiecărui barem. „Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerințelor" — nu trebuie să reproduci formularea din manual, trebuie să fii corect. „Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem." „Nu se acordă fracțiuni de punct" — punctajul final e un număr întreg; nu vei lua niciodată 7,35.

Consecința practică: punctele se câștigă în blocuri de 1, 2 sau 3, iar un răspuns pe jumătate corect valorează, de obicei, zero. Detaliile subpunct cu subpunct: harta punctajului la anatomie.

Ce tipuri de itemi apar

Numirea e ieftină, asocierea e scumpă. La I.B, numirea unui element valorează 1 punct, iar asocierea lui cu o caracteristică valorează 2. Dacă știi doar denumirile, iei 2 din 6. În variantele verificate, cerința a sunat, pe rând: două componente ale sistemului reproducător masculin, două disfuncții endocrine, doi hormoni suprarenalieni.

La I.C nu se scad puncte pentru răspuns greșit, deci nu există motiv rațional să lași ceva necompletat. Atenție la formulările negative — „identifică afirmația incorectă" — pe care merită să le subliniezi cu pixul, pe foaia de subiect.

La I.D, jumătate din punctaj vine din a doua propoziție a cerinței: enunțurile false trebuie și modificate, ca să devină adevărate. În toate cele trei bareme verificate tiparul a fost identic — un enunț adevărat și două false — dar e o observație, nu o regulă. Cum se modifică scrie chiar în enunțul subiectului, nu în barem: „modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosirea negaţiei". Deci înlocuiești termenul greșit cu cel corect și lași restul propoziției în picioare. Nu adaugi un „nu", pentru că negația e respinsă explicit, și nu rescrii enunțul din temelii, pentru că se cere o modificare parțială. Formularea e identică pe modelul oficial de anatomie pentru 2026 și pe varianta de biologie vegetală, deci nu e o particularitate de an.

La II.B se cere aproape întotdeauna o motivare, nu doar răspunsul. În toate cele trei variante verificate, tema a fost aceeași: antigene și anticorpi, donatori posibili, consecința unei transfuzii incompatibile Rh.

La minieseu, 2 puncte se dau pentru că nu scrii prea mult. E singura probă de bacalaureat unde lungimea excesivă e penalizată explicit în barem.

Cât cântărește genetica

Asta e informația pe care majoritatea elevilor o află prea târziu.

În cele trei bareme verificate — 2024 varianta 3, model 2025, 2025 varianta 6 — Subiectul al II-lea partea A, 18 puncte, a fost în întregime genetică moleculară. Nu parțial. În întregime. Iar 18 din cele 90 de puncte de conținut înseamnă 20% din lucrare, an de an, pe o porțiune de materie care ocupă câteva pagini de programă.

Dacă adaugi și partea B — grupele sanguine, 12 puncte, tot în toate cele trei variante — obții 30 de puncte, o treime din lucrare, concentrate în două teme: genetica moleculară de clasa a XII-a și capitolul despre sânge de clasa a XI-a.

Formulez asta cu prudență, pentru că e o observație pe trei variante, nu o garanție: nimic din programă nu obligă comisia să repete tiparul.

Ce intră la genetică, conform programei de clasa a XII-a: acizii nucleici (compoziție chimică, structura primară și secundară a ADN); tipurile de ARN; funcția autocatalitică și cea heterocatalitică; organizarea materialului genetic la virusuri, procariote și eucariote; genomul uman și complementul cromozomial; mutageneza și teratogeneza; aplicații și considerații bioetice — sfaturi genetice, diagnostic prenatal, fertilizare in vitro, clonare terapeutică, terapie genică.

Atenție la o capcană de nomenclatură. Când auzi „probleme de genetică la BAC", mulți se gândesc la încrucișări mendeliene: genotipuri, gameți, procente în F1. Legile mendeliene nu sunt în programa de anatomie. Ele apar în programa de clasa a IX-a, deci la varianta de biologie vegetală și animală. La anatomie, „problema de genetică" înseamnă calcul pe un fragment de ADN bicatenar — o mecanică complet diferită și, sincer, mult mai ușoară. Detaliile: genetica la BAC Anatomie.

Materia, pe sisteme

Clasa a XI-a — corpul uman

Alcătuirea corpului uman: topografia organelor și a sistemelor de organe, planuri și raporturi anatomice.

Funcțiile de relație — sistemul nervos (clasificare topografică și funcțională, funcția reflexă și cea de conducere, sistemul nervos vegetativ cu efectele simpaticului și parasimpaticului); analizatorii (segmentele unui analizator, fiziologia analizatorilor vizual, auditiv, vestibular și cutanat); glandele endocrine; sistemul osos; sistemul muscular.

Funcțiile de nutriție — digestia și absorbția (transformările din tubul digestiv, absorbția intestinală, fiziologia intestinului gros); circulația (grupe sanguine și imunitate, activitatea cardiacă și parametrii ei funcționali, circulația mare și mică); respirația (ventilația pulmonară, transportul gazelor, schimbul de gaze, volume și capacități respiratorii); excreția (formarea și eliminarea urinei).

Funcția de reproducere — componentele și fiziologia sistemului reproducător, sănătatea reproducerii, contracepția, sarcina și nașterea.

La fiecare sistem, programa adaugă „noțiuni elementare de igienă și de patologie", cu boli nominalizate explicit — meningită, cataractă, glaucom, ciroză hepatică, anemii, emfizem, nefrită. Nu sunt decorative: apar constant la itemii de numire și asociere.

Clasa a XII-a — genetică și ecologie umană

Genetica, listată mai sus. Plus ecologia umană: caracteristicile ecosistemelor antropizate, particularitățile biotopului și ale biocenozei, relațiile interspecifice; impactul antropic asupra ecosistemelor naturale — degradarea habitatelor, introducerea de specii noi, supraexploatarea resurselor, urbanizare, industrializare, poluare.

Ecologia umană e cea mai mică parte a programei și, în cele trei variante verificate, nu a apărut ca item distinct. Dar este în programă și poate apărea, în special în enunțurile de la Subiectul al III-lea. Nu o ștergi din plan; o pui ultima. Programa precizează, de altfel, că subiectele „nu vizează conținutul unui manual anume": contează lista de conținuturi, nu editura.

Ordinea în care merită să înveți

Ordinea din manual e cronologică. Ordinea eficientă e alta și se deduce direct din barem.

1. Genetica moleculară. Materie mică, în mare parte algoritmică — singurul capitol unde poți trece de la zero la punctaj complet în două-trei ședințe, pentru că problema de la II.A are aceeași structură an de an.

2. Sângele, grupele sanguine și imunitatea. Tot un capitol restrâns: sistemele AB0 și Rh, antigenele și anticorpii, cine cui poate dona.

3. Sistemul nervos, analizatorii și glandele endocrine. Aici e greul: cea mai voluminoasă parte a materiei și cea care alimentează cel mai des Subiectul al III-lea. Începe cu sistemul nervos, pentru că analizatorii se sprijină pe el. Detaliile: sistemul nervos la BAC Anatomie.

4. Funcțiile de nutriție — digestie, circulație, respirație, excreție, învățate în paralel, pentru că baremul cere frecvent corelații între ele. 5. Sistemul osos și cel muscular — volum mic, apar constant la itemii de numire. 6. Reproducerea. 7. Ecologia umană, ultima, ca lectură atentă, nu ca memorare intensă.

Dacă ai mai puțin de trei luni, ordinea rămâne aceeași, dar te oprești mai devreme: pașii 1–3 acoperă majoritatea punctajului accesibil. Cum arată un plan comprimat: planul de BAC pe 3 luni.

Schemă de recapitulare: sistemul endocrin

(element original Edvanti)

Formatul de mai jos e construit special pentru itemul I.B — „numește două elemente și asociază fiecăruia o caracteristică" — care e exact structura tabelului. Îl poți copia pentru orice sistem: coloana 1 e ce ți se cere să numești, restul e ce ți se cere să asociezi.

| Glanda | Hormonul (efect definitoriu) | Hipofuncție | Hiperfuncție | |---|---|---|---| | Adenohipofiza | STH / hormonul somatotrop — stimulează creșterea | copilărie: nanism hipofizar | copilărie: gigantism; adult: acromegalie | | Neurohipofiza | ADH / vasopresina — crește reabsorbția apei la nivel renal | diabet insipid | — | | Tiroida | tiroxina și triiodotironina — stimulează metabolismul; calcitonina — scade calcemia | copilărie: nanism tiroidian; adult: mixedem; carență de iod: gușă endemică | boala Basedow-Graves | | Pancreasul endocrin | insulina — scade glicemia; glucagonul — crește glicemia | diabet zaharat | — | | Corticosuprarenala | aldosteron — reține Na⁺ și apă, elimină K⁺; cortizol — reglează metabolismul, efect antiinflamator | — | — | | Medulosuprarenala | adrenalină și noradrenalină — efecte de tip simpatic: cresc frecvența cardiacă, tensiunea, glicemia | — | — | | Testiculul | testosteron — spermatogeneză, caractere sexuale secundare masculine | — | — | | Ovarul | estrogeni și progesteron — ciclul ovarian și uterin, caractere sexuale secundare feminine | — | — |

Citește coloanele goale. Nu sunt lacune ale schemei, sunt informație. Programa listează exact nouă disfuncții endocrine: nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-Graves, mixedem, nanism tiroidian, gușă endemică, diabet zaharat. Toate nouă sunt hipofizare, tiroidiene sau pancreatice. Suprarenalele și gonadele apar în programă doar cu hormonii și efectele lor.

Practic: când vezi cerința „numiți două disfuncții endocrine", răspunsul vine dintr-o listă de nouă. Cerința asta a apărut ca atare în baremul din 2024. Le înveți pe cele nouă și itemul nu te mai poate surprinde.

Cum folosești tabelul: acoperă coloana 2 și reconstituie hormonii din denumirea glandei; apoi acoperă coloana 1 și pornește invers, de la disfuncție spre glandă. Itemii de tip C și D testează mai des direcția inversă.

O problemă de genetică rezolvată pas cu pas

(element original Edvanti)

Problema e scrisă de noi, dar respectă exact tiparul și punctajul din baremele oficiale 2024 și 2025.

Enunț. Un fragment de ADN bicatenar conține 1.800 de nucleotide, dintre care 320 conțin citozină. Stabiliți: a) numărul de nucleotide cu guanină; b) numărul celor cu adenină și al celor cu timină; c) numărul legăturilor duble și al celor triple de hidrogen; d) secvența catenei complementare, scrisă 5'→3', dacă una dintre catene are secvența 5'-TAGCCG-3'.

Ce trebuie să știi înainte. Două lucruri, atât. Adenina se împerechează cu timina prin două legături de hidrogen, guanina cu citozina prin trei. De aici rezultă că numărul de A e egal cu numărul de T, iar numărul de G e egal cu numărul de C.

Pasul 1 — guanina. Fiecare C are un G corespondent: G = C = 320.

Pasul 2 — cât ocupă perechile G-C. C + G = 320 + 320 = 640.

Pasul 3 — cât rămâne pentru A și T. A + T = 1.800 − 640 = 1.160.

Pasul 4 — separat. Fiindcă A = T, împarți la doi: A = T = 1.160: 2 = 580 fiecare.

Pasul 5 — legăturile de hidrogen. Numărul perechilor A-T e egal cu numărul de A, adică 580, iar fiecare are două legături: 580 de legături duble. Numărul perechilor G-C e egal cu numărul de G, adică 320: 320 de legături triple.

Verificare. Fragmentul are 1.800 de nucleotide, deci 900 de perechi de baze. 580 + 320 = 900. ✔ Dacă suma perechilor nu îți dă jumătate din numărul total de nucleotide, ai greșit undeva. Fă verificarea de fiecare dată; îți ia cinci secunde.

Pasul 6 — catena complementară. Catena dată: 5'-T A G C C G-3'. Împerechezi fiecare bază și obții, antiparalel: 3'-A T C G G C-5'. Cerința spune „în sensul 5'→3'", deci citești invers: 5'-C G G C T A-3'.

Greșeala tipică, arătată explicit. Nouă din zece elevi scriu ATCGGC și se opresc. Complementaritatea e corectă — sensul nu este. Catenele ADN sunt antiparalele, așa că, dacă ți se cere catena complementară scrisă 5'→3', inversezi ordinea literelor după împerechere. În barem, subcerința asta valorează 2 puncte, iar răspunsul netranspus nu ia nimic.

A doua capcană, mai scumpă. Baremul conține o notă pe care aproape nimeni nu o citește: „Pentru raționamentul corect, neînsoțit de calcule, se acordă jumătate din punctajul total repartizat calculării numărului de nucleotide." Traducere: dacă scrii doar rezultatul final, chiar corect, pierzi jumătate din punctele pe etape. Scrie toate rândurile de calcul, chiar dacă le poți face mental.

Model de minieseu, mapat la barem

(element original Edvanti)

Minieseul e ultima cerință a lucrării, valorează 10 puncte și e locul unde se pierd cele mai multe puncte gratuite. Cerința standard: enumeră șase noțiuni specifice temei, apoi construiește cu ele un text coerent de maximum trei-patru fraze, folosind fiecare noțiune corect și în corelație cu celelalte.

Tema modelului: „Ventilația pulmonară".

Etapa 1 — enumerarea. Le scrii separat, înainte de text, ca listă. Se punctează independent de text.

inspirația, expirația, diafragmul, mușchii intercostali externi, presiunea intrapulmonară, volumul curent

Etapa 2 — textul.

Ventilația pulmonară cuprinde două etape care se succed ritmic: inspirația și expirația. În inspirație, contracția diafragmului și a mușchilor intercostali externi mărește volumul cutiei toracice, iar presiunea intrapulmonară scade sub valoarea presiunii atmosferice, astfel încât aerul pătrunde în plămâni. Expirația de repaus este un proces pasiv: mușchii inspiratori se relaxează, volumul cutiei toracice scade, presiunea intrapulmonară crește peste cea atmosferică, iar aerul este eliminat. Cantitatea de aer vehiculată în timpul unei inspirații sau expirații normale reprezintă volumul curent, de aproximativ 500 ml.

Etapa 3 — maparea la barem.

| Cerința din barem | Punctaj | Unde e îndeplinită | |---|---|---| | Fiecare noțiune enumerată, specifică temei | 6 × 1 p. = 6 p. | lista de la etapa 1: șase noțiuni, toate din capitolul respirației | | Coerența textului, cu fiecare noțiune folosită corect și în corelație | 2 p. | toate cele șase reapar în text, iar textul explică un mecanism, nu le enumeră a doua oară | | Respectarea lungimii — maximum trei-patru fraze | 2 p. | textul are exact patru fraze | | Total | 10 p. | |

Ce se pierde, concret. Enumeri șase noțiuni dar folosești în text doar patru: iei cele 6 puncte de enumerare, pierzi cele 2 de coerență. Scrii șapte fraze pentru că „am vrut să explic mai bine": încă 2 puncte. Faci ambele: 6 din 10, la o cerință complet controlabilă. Iar dacă enumeri noțiuni prea generale — „plămânii", „aerul" — fiecare noțiune nespecifică e un punct în minus.

Regula pe care o folosim la corectare. Numără frazele înainte să predai lucrarea. Nu propoziții — fraze, unități despărțite prin punct. Dacă ai cinci, unește două. E cea mai ieftină recuperare de puncte din tot examenul.

Cum se citește în general un barem oficial: cum citești un barem de BAC.

De ce memorarea vizuală funcționează aici

Afirmația nu e despre stiluri de învățare — e despre forma întrebărilor.

Uită-te încă o dată la ce cere baremul: numirea a două componente ale sistemului reproducător masculin și asocierea fiecărei componente cu câte o caracteristică. Numirea a trei volume respiratorii. Numirea celor trei componente ale trunchiului cerebral. Toate au aceeași formă: o structură, plus funcția ei. Iar o schemă etichetată codifică exact perechea asta, în spațiu. Când desenezi rinichiul cu nefronul și scrii lângă fiecare segment ce se întâmplă acolo, ai construit deja răspunsul la un item de 6 puncte, în forma în care ți se va cere.

Compară cu româna, unde trebuie să produci un raționament argumentativ despre un text, sau cu matematica, unde reproducerea vizuală a unei formule nu îți rezolvă exercițiul. La anatomie, distanța dintre ce memorezi și ce scrii pe foaie e cea mai mică dintre toate materiile de BAC.

Două consecințe. Desenează, nu recopia — un desen refăcut din memorie, chiar urât, valorează mai mult decât zece citiri ale schemei din carte, pentru că la examen tot din memorie îl vei reconstrui. Etichetează cu funcția — „bronhie" scris lângă bronhie te ajută la 1 punct; „bronhie: conduce aerul, nu face schimb de gaze" te ajută la 3.

Ce funcționează și ce nu la memorare: cum înveți pentru BAC.

Greșelile care costă puncte

Toate cele de mai jos sunt greșeli de procedură, nu de cunoștințe. Se pot elimina fără să înveți nimic în plus.

Sari peste cerințele pe care ți le formulezi singur. Sunt două — una la II.A, una la II.B — fiecare cu 2 puncte pentru formulare și 2 pentru rezolvare. Total: 8 puncte, aproape o notă întreagă, la un item unde tu alegi întrebarea.

Stabilești corect A/F, dar nu modifici enunțurile false. 4 puncte pierdute la un item pe care îl știai, pentru că ai citit prima propoziție a cerinței și te-ai oprit.

Confunzi „numiți" cu „explicați". „Numirea a trei componente" cere trei cuvinte și valorează 3 × 1 punct. „Explicarea" valorează 3 puncte într-un bloc și cere un mecanism, o relație cauză-efect. Dacă la „explicați" scrii o definiție, iei zero.

Scrii doar rezultatul la problema de ADN — jumătate din punctele pe etape. Lași gol un item de la I.C — nu se scad puncte pentru răspuns greșit, deci itemul necompletat e singurul care te costă sigur. Depășești lungimea la minieseu — încă 2 puncte.

Cum se descompune fiecare punctaj și unde se pierd punctele fără să știi: baremul de anatomie, item cu item.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Ghidul de mai sus îți spune ce se cere și în ce ordine merită învățat. Ce nu poate face un articol e să te corecteze. La anatomie, diferența dintre „știu materia" și „iau punctajul" se vede abia când cineva se uită pe ce ai scris efectiv pe foaie — mai ales la itemii de explicare, la enunțurile afirmative de la Subiectul al III-lea și la minieseu, unde formularea decide punctajul.

Pentru asta există cursul online de Biologie Anatomie: cursuri live pe capitole, înregistrări la care revii, materiale schematizate pe sisteme, rezolvări la subiectele din anii trecuți și mentori 24/7, la care poți întreba între lecții. E varianta pe care o recomandăm implicit, oriunde ai fi în țară. Dacă ești în București și preferi să lucrezi față în față, există și varianta cu prezență fizică — nu aceeași ofertă în alt ambalaj, ci un format diferit, cu grupe mici și program fix.

Dacă nu ești sigur nici măcar dacă anatomia e proba potrivită pentru tine, discuția aceea se poartă înainte de orice curs, într-o ședință de strategie.

Nu promitem note. Baremul nu negociază, iar noi nu pretindem că îl putem convinge.

Întrebări frecvente

Cât trebuie să iau ca să promovez? Minimum 5 la fiecare probă scrisă și media aritmetică minimum 6 la toate trei. Nota 5 la anatomie înseamnă 40 de puncte din lucrare, plus cele 10 din oficiu. Simulezi scenarii cu calculatorul de medie, iar strategiile pe fiecare prag sunt în cum iei 5, 8 sau 10.

Pot să dau anatomie dacă am făcut biologie doar în clasele a IX-a și a X-a? Programa spune că poți susține varianta aleasă doar dacă ai studiat biologia în clasele cuprinse în ea, iar anatomia acoperă clasele a XI-a și a XII-a. Verifică în foaia matricolă și discută cu profesorul de biologie și cu secretariatul înainte de înscriere.

Intră legile lui Mendel la anatomie? Nu. Sunt în programa de clasa a IX-a, deci la varianta de biologie vegetală și animală. La anatomie, genetica înseamnă acizi nucleici, organizarea materialului genetic, genom uman, mutageneză și aplicații, plus problema de calcul pe ADN.

Se dă aceeași materie și la admiterea la medicină? Facultățile de medicină din România cer, de regulă, biologie de clasa a XI-a la admitere — adică exact anatomia și fiziologia umană. Dar programa de admitere se stabilește anual, de fiecare universitate în parte.

Se schimbă structura subiectelor în 2027? Nu a fost anunțată nicio modificare a programei sau a structurii, iar baremele din 2024 și 2025 au aceeași arhitectură, subpunct cu subpunct. Modelul oficial pentru 2027 e documentul care va confirma sau infirma asta.

Continuă cu

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 30 august 2026 Jurnalul modificărilor: 30.08.2026 — publicare inițială. Structura subiectelor și punctajele verificate pe baremele oficiale BAC 2024 (varianta 3), model 2025 și BAC 2025 (varianta 6). Materia verificată pe programa de examen aprobată prin OMECTS nr. 4800/2010, republicată prin OME nr. 6481/30.08.2024. Datele de examen provin din proiectul de ordin din 13 august 2026. Următoarea actualizare obligatorie: la publicarea ordinului final de calendar și la publicarea modelului oficial de subiect pentru 2027. 31.08.2026 — corecții QA: închis marcajul despre negație la itemul I.D — regula „modificaţi parţial… Nu se acceptă folosirea negaţiei" e în enunțul oficial al subiectului; variate două anchor-uri repetate.

Autor: Echipa Edvanti · Reviewer: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 2026-08-30