ProiectDraftVerificat la 2026-08-30sursă oficială ↗

Cum începi pregătirea pentru BAC de la zero

Începi cu un diagnostic, nu cu materie. Rezolvi câte un subiect complet la fiecare dintre cele trei probe, cronometrat, și notezi unde pierzi punctele — nu ce notă iei. Din foaia aceea iese ordinea de lucru pentru următoarele două luni. „De la zero" nu înseamnă că nu știi nimic; înseamnă că nu ai încă un sistem. Prima săptămână nu e de învățat. E de măsurat și de așezat.

Mai jos ai fiecare pas, cu tabelele pe care le completezi tu.

Cuprins

Ce înseamnă, realist, „de la zero"

În spatele mesajului „încep de la zero" sunt, de obicei, trei situații care cer răspunsuri diferite.

Tip A: nu ai deschis niciodată o culegere de BAC. Ai mers la ore, ai note de trecere, dar n-ai văzut cum arată un subiect întreg și n-ai lucrat contra cronometru. Cel mai frecvent zero și cel mai ușor de reparat, pentru că îți lipsește formatul, nu materia. Șase săptămâni de lucru pe subiecte acoperă mult din decalaj.

Tip B: ai note bune la clasă, dar la o materie ai pierdut firul cu doi ani în urmă. Tipic la matematică, unde totul se sprijină pe ce a fost înainte. Aici chiar ai o gaură de conținut și nu se acoperă recapitulând clasa a XII-a, ci revenind ordonat la bazele care lipsesc.

Tip C: ai renunțat demult și te-ai obișnuit cu ideea că „nu ești de matematică". Problema nu e nici formatul, nici materia: nu ai de mult experiența că munca produce rezultat. Ai nevoie întâi de o victorie mică și verificabilă — un capitol dus până la capăt, un Subiect I luat în întregime — înainte să aibă rost orice orar.

De ce „de la zero" nu e sinonim cu „pierdut"

Materia e finită și publicată: programa de examen e mai scurtă decât cea școlară, iar ce nu e în ea nu se cere. Baremul e public și repetitiv — aceleași tipuri de itemi, aceleași formulări, an după an. Subiectele din sesiunile trecute sunt disponibile integral.

Adaugă pragurile: promovezi cu minimum 5 la fiecare probă scrisă și media 6. Suma celor trei note trebuie să ajungă la 18, cu nicio notă sub 5. Nu ai nevoie de note mari la toate.

Ce se pierde cu adevărat când începi târziu nu e timpul, ci ce ai cheltuit din el ezitând. Cine începe în octombrie și cine începe în ianuarie ajung adesea în locuri asemănătoare. Cine începe în octombrie, se oprește în noiembrie, reîncepe în ianuarie și se oprește iar în februarie ajunge mai prost decât amândoi.

Prima săptămână, zi cu zi

Nu înveți nimic săptămâna asta. Serios. Șapte zile de așezare, între 45 de minute și trei ore pe zi, iar rezultatul e o foaie completată și un orar.

Ziua 1 — afli exact ce probe dai. 40 de minute. Scrii pe o hârtie trei rânduri: româna (o dau toți), proba obligatorie a profilului (ți-o dă specializarea — matematică la real, istorie la uman) și proba la alegere. Dacă la a treia nu ai un răspuns, ai găsit deja prima ta decizie de luat. Verifică-le în ghidul BAC 2027.

Ziua 2 — pui datele pe perete. 30 de minute. Trei date, scrise mare, undeva unde le vezi: 4 iunie 2027 (se încheie cursurile clasei a XII-a), 14 iunie (româna), 18 iunie (ultima probă scrisă). Între ultima zi de școală și prima probă sunt zece zile. Dacă planul tău era „învăț în vacanța de dinaintea examenului", vacanța aia are zece zile. Restul intervalelor, inclusiv competențele din aprilie, sunt în calendarul BAC 2027 pe zile.

Ziua 3 — aduni materialele. 1 oră. Pentru fiecare probă îți trebuie: programa de examen (documentul oficial, nu manualul), două subiecte complete din ani diferiți și baremele lor. Le pui într-un dosar, fiecare probă separat. Atât. Nu citești nimic azi. Punct de plecare: subiecte, modele și bareme.

Ziua 4 — primul subiect cronometrat: româna. 3 ore + 30 de minute. Telefonul în altă cameră, fără manual. Când sună cronometrul te oprești, chiar dacă ești la jumătatea eseului — mai ales atunci, pentru că asta e o informație. Apoi te corectezi singur cu baremul, în 30 de minute, și ești sever.

Ziua 5 — al doilea subiect: proba obligatorie a profilului. Aceeași procedură.

Ziua 6 — al treilea subiect: proba la alegere. Dacă încă nu ai ales-o, rezolvi un subiect din disciplina spre care înclini și notezi că decizia rămâne deschisă până la înscriere.

Ziua 7 — completezi fișa, matricea și orarul. 90 de minute. Nu înveți nici azi.

Dacă nu poți aloca trei ore continue, faci subiectul în două tranșe și scrii asta pe fișă. Un diagnostic imperfect bate absența diagnosticului. Ce nu are rost e să rezolvi „câteva exerciții de ici, de colo" și să crezi că ai măsurat ceva.

Diagnosticul: ce notezi și ce ignori

Aici se pierde majoritatea valorii primei săptămâni. Elevul rezolvă subiectul, își dă 4,80, se sperie sau se liniștește, și aruncă foaia.

Nota nu e informația. Cauza e. Două lucrări cu 4,80 pot cere lucruri opuse: una a fost scrisă de cineva care nu știe conținutul, cealaltă de cineva care îl știe și n-a apucat să ajungă la subiectul al III-lea.

Cele șase cauze

Pentru fiecare punct pierdut alegi o cauză din lista asta. Nu inventezi altele.

  1. Nu știam conținutul. Nu aveam informația.
  2. Știam, dar nu în forma cerută. Am scris ceva corect care nu se potrivea cu formularea baremului.
  3. Nu am ajuns. Timpul s-a terminat înainte.
  4. Neatenție sau calcul. Știam și am greșit mecanic.
  5. Nu am înțeles cerința. Am răspuns la altceva.
  6. Am lăsat gol deși aveam idei. Nu am scris de teamă să nu greșesc.

Distincția dintre 1 și 2 e cea mai importantă de aici. Cauza 2 se repară în săptămâni, cauza 1 în luni. Un elev care pierde 20 de puncte din cauza 2 e mai aproape de prag decât unul care pierde 12 puncte din cauza 1, deși pe hârtie al doilea are notă mai bună.

Fișa de diagnostic (element original Edvanti — o completezi tu)

Printeaz-o sau copiaz-o pe caiet. Un rând pentru fiecare subiect, la fiecare dintre cele trei probe.

| Proba | Subiect | Punctaj maxim | Punctaj obținut | Timp folosit | Cauza dominantă (1–6) | A doua cauză | |---|---|---|---|---|---|---| | Română | I (A + B) | 50 | | | | | | Română | al II-lea | 10 | | | | | | Română | al III-lea | 30 | | | | | | Proba profilului | I | 30 | | | | | | Proba profilului | al II-lea | 30 | | | | | | Proba profilului | al III-lea | 30 | | | | | | Proba la alegere | I | 30 | | | | | | Proba la alegere | al II-lea | 30 | | | | | | Proba la alegere | al III-lea | 30 | | | | |

Punctajele din coloana a treia vin de pe baremele actuale: la română, Subiectul I valorează 50 de puncte (30 partea A + 20 partea B), al II-lea 10 și al III-lea 30; la matematică, istorie și biologie anatomie, trei subiecte a câte 30. Peste tot se adaugă 10 puncte din oficiu, iar nota se obține împărțind totalul la zece. Verifică oricum baremul subiectului pe care l-ai rezolvat.

Cum arată completată

Ana, clasa a XII-a, științe ale naturii, la începutul lui octombrie. Dă română, matematică M2 și biologie anatomie.

| Proba | Subiect | Maxim | Obținut | Timp | Cauza 1 | Cauza 2 | |---|---|---|---|---|---|---| | Română | I | 50 | 31 | 70 min | 2 | 4 | | Română | al II-lea | 10 | 4 | 25 min | 2 | — | | Română | al III-lea | 30 | 9 | 85 min | 1 | 3 | | Matematică M2 | I | 30 | 18 | 55 min | 4 | 1 | | Matematică M2 | al II-lea | 30 | 6 | 60 min | 1 | — | | Matematică M2 | al III-lea | 30 | 0 | 5 min | 3 | 6 | | Anatomie | I | 30 | 21 | 40 min | 1 | — | | Anatomie | al II-lea | 30 | 14 | 55 min | 1 | 5 | | Anatomie | al III-lea | 30 | 8 | 60 min | 1 | 3 |

Notele: română 5,40; matematică 3,40; anatomie 5,30. Media 4,70. Ana ar fi nepromovată dacă examenul ar fi mâine — și la matematică, și pe medie.

Acum citește altfel același tabel. La română, majoritatea punctelor pierdute au cauza 2 — știe despre ce e vorba, nu scrie în forma pe care o punctează baremul. Se repară rapid, fiind o problemă de structură a răspunsului, nu de lectură. La matematică, subiectul al II-lea e gol din cauza 1: nu are matricele și determinanții, adică o gaură reală de conținut, cu cost mare. La anatomie, cauza e uniform 1, dar anatomia e materie de memorare structurată, deci costul pe punct e mic dacă are un sistem.

Concluzia care nu se vede din note: prioritatea Anei în primele șase săptămâni nu e matematica, deși acolo are cea mai proastă notă. E româna, pentru că acolo sunt cele mai multe puncte recuperabile cu cel mai mic efort.

Din diagnostic în ordine de lucru: matricea de prioritizare

Fișa îți spune ce s-a întâmplat. Matricea îți spune ce faci luni dimineața. Iei fiecare zonă din care ai pierdut puncte — un subiect, un capitol, un tip de item — și o așezi pe două axe: câte puncte sunt în joc și cât te costă să o repari.

| | Cost mic de reparat | Cost mare de reparat | |---|---|---| | Multe puncte în joc | Zona 1 — începi aici. Tot ce e cauza 2, 4 sau 5 pe un subiect care valorează 30–50 de puncte. | Zona 2 — o rulezi în fundal, constant, toate cele nouă luni. Găurile reale de conținut pe capitole grele. | | Puține puncte în joc | Zona 3 — umplutură. O bagi în ferestrele de 20 de minute, nu în blocurile mari. | Zona 4 — o lași. Conștient, în scris, fără să revii asupra deciziei o dată pe săptămână. |

Trei reguli de completare, ca să nu iasă o listă de dorințe Costul se estimează în ore, nu în senzații. „Structura eseului la română" înseamnă vreo 8–10 ore: citești cinci eseuri corectate, extragi tiparul, scrii trei și le compari cu baremul. „Analiza matematică de clasa a XI-a" înseamnă zeci de ore și nu poate fi altfel.

Cauza dictează costul. Cauzele 2, 4 și 5 sunt aproape întotdeauna cost mic. Cauza 1 e cost mare, cu o excepție: materiile de memorare structurată, unde se rezolvă mai ieftin dacă ai schemele făcute.

Zona 4 se scrie explicit, pe o foaie separată cu titlul „nu fac". Fără foaia aceea, materialul din zona 4 revine în minte în fiecare seară și consumă exact atenția pe care voiai s-o economisești.

Matricea Anei, completată

| | Cost mic | Cost mare | |---|---|---| | Multe puncte | structura eseului de la Subiectul al III-lea la română (30 p.); formularea răspunsurilor la Subiectul I.B (20 p.); itemii de argumentare de la anatomie (cauza 5) | matrice, determinanți și sisteme la M2 (subiectul al II-lea, 30 p.); analiza matematică de la subiectul al III-lea (30 p.) | | Puține puncte | figurile de stil și elementele de prozodie la Subiectul al II-lea (10 p.); definițiile de bază la anatomie | probleme de genetică la anatomie, dincolo de tipul standard |

Ordinea care iese din matrice: săptămânile 1–6 merg pe zona 1 (română, în principal), în paralel cu 3–4 ore pe săptămână din zona 2 la matematică, începând cu matricele, pentru că subiectul al II-lea e cel mai schematic dintre cele trei. Zona 3 intră în ferestrele scurte. Zona 4 ajunge pe foaia „nu fac".

Cum stabilești o țintă care ține

Nu îți promitem o notă și nu-ți recomandăm să-ți promiți nici tu una. Ținta nu e „vreau 8", ci un prag plus o distanță pe care o poți parcurge în timpul rămas.

Pornești de la reguli: minimum 5 la fiecare probă și media minimum 6, adică suma celor trei note cel puțin 18, cu două zecimale și fără rotunjire. 5,99 nu devine 6. Simulează variante în calculatorul de medie.

Apoi îți alegi un obiectiv de proces, nu de notă. Obiectivele de proces se verifică; notele viitoare, nu.

| Timp rămas | Ce e rezonabil să-ți propui | Cum verifici la final | |---|---|---| | 18+ luni (din clasa a XI-a) | Să înveți bine, prima dată, materia de a XI-a care intră la BAC. Să decizi orientativ proba la alegere. | Un subiect complet rezolvat la fiecare probă, în iunie, la finalul clasei a XI-a | | 9 luni | Acoperire completă a programei de examen la toate trei + 8–10 subiecte complete rezolvate per materie | Fiecare capitol din programă are cel puțin un subiect rezolvat în dreptul lui | | 6 luni | Acoperire selectivă: capitolele cu cel mai bun raport puncte/efort, plus siguranță pe subiectele I și II | La ultimele trei subiecte complete nu mai apare cauza 3 („nu am ajuns") | | 3 luni | Consolidare pe zonele deja parțial știute; structuri de răspuns antrenate mecanic | Punctaj stabil, nu în creștere — stabilitatea e obiectivul | | 1 lună | Trecerea pragurilor: subiectele I și II, unde punctajul e cel mai previzibil | Nicio probă simulată sub 5 |

Recalibrezi la fiecare șase săptămâni, cu un subiect complet nou, și compari cauzele, nu notele. O notă poate să scadă pentru că ai nimerit un subiect mai greu; distribuția cauzelor nu minte la fel de ușor.

De obicei, în martie are loc și o simulare națională, un punct bun de recalibrare pentru că e cronometrată și corectată de altcineva. Proiectul de ordin din august 2026 propune 22–25 martie 2027, cu rezultate pe 9 aprilie — date de proiect, nu confirmate. Când apare, o tratezi ca măsurătoare, nu ca verdict — e concepută să fie mai grea și corectată mai sever decât examenul: simulare față de examenul real.

Cum împarți săptămâna între trei materii

Trei principii, apoi orarul.

Frecvența bate durata. Fiecare materie e atinsă de minimum trei ori pe săptămână, chiar și câte 30 de minute. O materie făcută patru ore duminica și ignorată în rest se uită între ședințe, și reînveți de fiecare dată aceleași lucruri.

Bugetul e de 10–14 ore pe săptămână, pe lângă școală. Nu e o cifră magică, e alegerea noastră editorială, cu un motiv: sub 8 ore nu se acumulează nimic, iar peste 16 ore în timpul anului școlar aproape nimeni nu rezistă opt luni fără să cedeze pe la februarie. Dacă ai mai puțin timp disponibil, reduci acoperirea, nu adaugi ore de noapte.

Alocarea nu e egală. Circa 40% din timp merge spre materia cu cel mai mare deficit reparabil (zona 1 din matrice), 35% spre a doua, 25% spre cea unde stai cel mai bine — pe care o ții caldă, nu o abandonezi. Reevaluezi lunar.

Blocurile au 50 de minute, cu 10 minute de pauză reală. Ultima oră dintr-un bloc de patru produce, de obicei, senzația de muncă și foarte puțină învățare.

Model de săptămână completat, oră cu oră (element original Edvanti)

Săptămâna Anei, noiembrie, clasa a XII-a, cursuri până la 14:30. Alocare: română 40%, matematică 35%, anatomie 25%.

| Zi | Blocul 1 (16:30–17:20) | Blocul 2 (17:30–18:20) | Blocul 3 (19:30–20:20) | Total | |---|---|---|---|---| | Luni | Română — structura eseului: descompun un eseu corectat, notez tiparul | Matematică — matrice: 6 exerciții de același tip | — | 1 h 40 | | Marți | Anatomie — schema unui sistem, făcută din memorie, apoi comparată | Română — Subiectul I.B: două cerințe, corectate cu baremul | — | 1 h 40 | | Miercuri | Matematică — determinanți: teorie scurtă + 8 exerciții | Română — scriu o singură secvență de eseu, 25 de rânduri | Anatomie — 20 min de recitire activă a schemei de marți | 2 h 10 | | Joi | Română — Subiectul al II-lea: 3 texte, cronometrate câte 12 minute | Matematică — sisteme: exercițiile la care am greșit luni, refăcute | — | 1 h 40 | | Vineri | Anatomie — itemi de argumentare din 3 subiecte vechi | Liber | Liber | 50 min | | Sâmbătă | 10:00–13:00: un subiect complet, cronometrat, prin rotație: română / matematică / anatomie | | 13:30–14:15: corectare cu baremul + completez fișa de diagnostic | 3 h 45 | | Duminică | Liber. Nu „liber dacă termin". Liber. | | | 0 |

Total: 11 ore și 45 de minute.

Trei lucruri de observat. Sâmbăta e cea mai importantă zi și nu conține materie nouă: un subiect complet, cronometrat, plus corectarea — asta transformă învățarea în punctaj. Fără ea, orarul de luni–vineri produce cunoștințe pe care nu le poți livra în trei ore de examen. Miercuri are un bloc de 20 de minute la anatomie, nu 50, pentru că reactivările scurte sunt cele care mută informația pe termen lung. Iar vineri seara și duminica sunt goale, în scris: un plan fără spațiu gol nu supraviețuiește primei săptămâni în care se strică ceva.

Formatul gol, de completat cu materiile tale, e în plannerul de BAC.

Ce lași deoparte fără regrete

Un plan e definit la fel de mult de ce nu conține. Lista de mai jos nu e o provocare, e rezultatul aritmeticii: 11 ore pe săptămână nu încap peste tot.

Recopiatul frumos al caietelor și fișele decorate. Consumă ore și produc senzația de progres fără progres. Dacă ai nevoie de o schemă, o faci o dată, urâtă, din memorie. Culoarea nu se punctează.

Cititul integral al tuturor operelor, când ai sub șase luni. Un eseu se scrie pe baza unei cunoașteri structurate a textului, nu a unei lecturi complete începute în februarie. Dacă ai nouă luni, citește. Dacă ai patru, lucrează pe text și pe structură; detaliile în ghidul de română.

„Toate variantele din 2009." Zece subiecte rezolvate și corectate serios valorează mai mult decât 60 rezolvate parțial. După primele 8–10, tipologia începe să se repete.

Capitolele care nu sunt în programa de examen. Verific-o înainte să înveți ceva.

Notele mari la materiile care nu intră la BAC. Ai nevoie de promovarea clasei, nu de 10 la toate. E o renunțare care doare și e, aritmetic, corectă.

Grupurile în care se discută „ce pică anul ăsta". Nu există listă de subiecte care pică. Timpul petrecut acolo e timp de învățare convertit în anxietate.

Ce nu sacrifici niciodată

Somnul intră primul în plan, nu ultimul. Opt ore, la ore constante, inclusiv în săptămâna examenului. O noapte albă înainte de o probă costă mai mult decât adaugă: exact funcțiile care se strică la nesomn — memoria de lucru și atenția susținută — sunt cele care se examinează timp de trei ore.

Mesele la ore fixe. O zi liberă pe săptămână, întreagă. Mișcare, oricât de puțină, dar zilnică. Oameni cu care vorbești despre altceva decât despre BAC.

Și un lucru pe care îl scriem apăsat: dacă ai săptămâni în care nu te poți ridica din pat, nu dormi deloc, nu mai mănânci sau ai gânduri care te sperie, asta nu e lene și nu se rezolvă cu un orar mai bun. Vorbește cu un adult și cere ajutor de specialitate. Un plan de învățare e un instrument pentru o problemă de organizare, nu un tratament. Mai multe în cum înveți pentru BAC și, pentru părinți, în ghidul pentru părinți.

Cum știi că planul funcționează

Nu după cum te simți. Senzația de „merge bine" apare de obicei la două săptămâni după ce ai început ceva nou și dispare fără legătură cu rezultatele.

Patru indicatori verificabili, măsurați la fiecare șase săptămâni, pe subiectul complet de sâmbătă 1. Cauza dominantă s-a mutat. Dacă în octombrie pierdeai puncte din cauza 1 („nu știam") și în decembrie le pierzi din cauza 3 („nu am ajuns"), ai progresat serios, chiar dacă nota e aceeași. Problema s-a mutat în viteză, iar viteza se antrenează.

2. Timpul pe același punctaj a scăzut. 18 din 30 în 55 de minute în octombrie, 18 din 30 în 35 de minute în decembrie. Progres real, invizibil în notă.

3. Poți începe un subiect fără să recitești teoria. Dacă tot ai nevoie să te „încălzești" 20 de minute cu manualul, materialul nu e încă disponibil în condiții de examen.

4. Rata de execuție. Numeri blocurile bifate din cele planificate. Peste 70% — planul e bun. Între 50 și 70% — e cu vreo două ore prea încărcat, taie-le. Sub 50% — planul e greșit, nu tu. Un plan pe care nu îl execuți nu e ambițios, e o listă de reproșuri.

Ce faci când rămâi în urmă

Vei rămâne. Toți rămân. Gripa de la sfârșitul lui noiembrie, tezele, o săptămână proastă fără motiv identificabil. Diferența dintre elevii care termină anul cu un plan și cei care îl abandonează nu e că unii n-au rămas în urmă, ci ce au făcut în săptămâna următoare.

Regula: nu recuperezi niciodată mai mult de o săptămână. Ce ai pierdut acum trei săptămâni a dispărut. Încercarea de a recupera o lună produce două săptămâni de program imposibil, urmate de abandon.

Protocolul, aplicat în prima zi în care îți dai seama: tragi linie — scrii o singură dată ce n-ai făcut, apoi ștergi lista, nu se reportează; reduci planul cu 30% pentru două săptămâni — reîntoarcerea la programul complet imediat după o pauză e cea mai sigură cale de a te opri a doua oară, definitiv; protejezi o singură componentă, subiectul complet de sâmbătă — dacă păstrezi doar asta, restul se reconstruiește.

Apoi întrebi de ce ai rămas în urmă, pentru că răspunsul schimbă ce faci mai departe

  • Boală sau ceva în familie. Nimic de reparat în plan. Aplici protocolul și mergi mai departe.
  • Suprasolicitare de la școală (teze, proiecte, olimpiade). Previzibil. Marchează în calendar perioadele următoare de vârf și planifică-le de pe acum la jumătate de program.
  • Planul era prea încărcat de la început. Se vede din rata de execuție sub 50% încă din prima lună. Rescrii orarul cu două ore mai puțin și nu te simți prost.
  • Eviți o anumită materie. Dacă blocul de matematică e cel amânat de fiecare dată, problema nu e timpul, ci lipsa unui punct de intrare pe care să-l poți duce la capăt singur. Aici, un profesor sau un mentor rezolvă în două ședințe ce nu rezolvi în două luni de amânări.

Ce plan urmezi mai departe

Ai diagnosticul și orarul. Traseul lung diferă în funcție de câte luni mai ai, iar diferența nu e de durată, e de strategie.

Planul pentru clasa a XI-a — nu recapitulezi nimic, înveți bine prima dată materia care oricum intră la BAC, și decizi devreme proba la alegere.

Planul pe 9 luni, din septembrie — construiești. Ai loc să greșești, să pierzi trei săptămâni și să repari.

Planul pe 6 luni, din ianuarie — alegi ce sacrifici. Decizi unde investești și unde te mulțumești cu pragul.

Planul pe 3 luni — consolidare, nu materie nouă la disciplinele unde ești departe.

Ultima lună — obiectivul se schimbă din „notă bună" în „trec pragurile", iar asta e o strategie legitimă.

Pentru materia propriu-zisă, fiecare disciplină are ghidul ei: română, matematică, istorie, biologie anatomie, logică.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Partea pe care articolul ăsta nu poate să ți-o facă e chiar completarea matricei. Fișa de diagnostic o poți umple singur; ordinea în care ataci zonele depinde de profilul tău, de ce ai la clasă și de ce s-a întâmplat la materia pe care o eviți — și acolo, în general, elevii se blochează.

Asta e exact conținutul unei ședințe de strategie Edvanti: aproximativ o oră cu un reprezentant, în care se uită la unde ești acum și la timpul rămas, și pleci cu un plan scris. Nu e o lecție și nu e o prezentare de curs. Dacă vii cu fișa de diagnostic completată, discuția începe de la ceva concret și e semnificativ mai utilă.

Dacă din matrice iese o zonă mare de conținut lipsă la o materie, acolo funcționează cursurile live pe subiect: matematică, istorie, biologie anatomie online, biologie vegetală, logică — cu înregistrări, materiale schematizate, mentori și rezolvări la subiectele din anii trecuți. Există și un psiholog acreditat în echipă, ceea ce nu e un detaliu decorativ într-un an ca acesta.

Nu promitem note. Scrie și pe site-ul nostru, în prima frază, și rămâne valabil aici.

Întrebări frecvente

Chiar e prea târziu dacă încep în februarie? Nu e prea târziu pentru promovare, dar se schimbă obiectivul. Din februarie nu mai construiești de la zero la toate trei materiile: alegi una unde investești serios, iar la celelalte lucrezi pe zonele previzibile, ca să treci pragul de 5. Începi tot cu diagnosticul — cu cât ai mai puțin timp, cu atât e mai scump să-l cheltui pe ce nu trebuie.

Câte ore pe zi ar trebui să învăț? Nu gândi în ore pe zi, ci în blocuri pe săptămână. Zece–paisprezece ore săptămânal, în blocuri de 50 de minute, cu o zi complet liberă, susțin nouă luni. Programele de tip „zece ore pe zi" produc două săptămâni bune și apoi o oprire lungă, și nu ți le recomandăm.

De unde iau subiecte reale ca să mă testez? Subiectele și baremele din sesiunile anterioare sunt publice; punctul de plecare, pe discipline, e în secțiunea de subiecte. Pentru diagnostic folosește un subiect de examen, nu unul de simulare.

Ce fac dacă nu m-am hotărât la proba la alegere? Dacă ești în clasa a XII-a, decide-o până la finalul lui octombrie. Criteriul practic nu e „care e mai ușoară", ci la care ai deja mai mult din materie și ce ți se cere la facultatea spre care te uiți.

Cât de des refac un subiect complet? O dată pe săptămână, prin rotație între cele trei materii — deci fiecare materie ajunge la un subiect complet o dată la trei săptămâni. Sub ritmul ăsta nu ai destule măsurători ca să vezi dacă planul funcționează.

Continuă cu

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 30 august 2026 Jurnalul modificărilor: 30.08.2026 — publicare inițială. Următoarea actualizare obligatorie: la publicarea ordinului final de organizare a BAC 2027 și la publicarea calendarului simulării naționale. 31.08.2026 — corecții QA: actualizat marcajul despre simulare — calendarul există în Anexa 2 a proiectului din august 2026.

Autor: Echipa Edvanti · Reviewer: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 2026-08-30