Exemple personale sau culturale în textul argumentativ: ce se punctează
Raportarea la experiența personală sau culturală valorează 1 punct din cele 20 ale Subiectului I B. Valorificarea textului-suport în dezvoltarea unui argument valorează 3 puncte, iar simpla citare a unei secvențe doar 1. Amândouă sunt cerute explicit în enunț — „raportându-te atât la informațiile din fragmentul dat, cât și la experiența personală sau culturală" — deci nu poți alege între ele. Ce alegi e felul exemplului și locul în care îl pui.
Un exemplu real, adevărat și emoționant nu ia punctul dacă stă lângă argument în loc să fie înăuntrul lui. Asta e toată discuția.
Unde stau punctele, exact
| Ce evaluează baremul | Punctaj | |---|---| | formularea unei opinii față de problematică | 1 | | enunțarea a două argumente adecvate opiniei | 2 × 2 | | dezvoltarea corespunzătoare a fiecărui argument | 2 × 2 | | valorificarea textului în dezvoltarea oricărui argument | 3 (simpla citare: 1) | | raportarea la experiența personală sau culturală în dezvoltarea oricărui argument | 1 | | concluzie pertinentă | 1 | | conectori folosiți corect | 2 | | norme ale limbii literare / ortografie și punctuație / așezare în pagină / număr minim de cuvinte | 4 |
Citește de două ori formularea din barem: „în dezvoltarea oricărui argument". Nu „undeva în text". Nu „la final". În dezvoltarea unui argument. Exemplul trebuie să facă o treabă: să demonstreze afirmația pe care tocmai ai făcut-o.
De aici vine și diferența de 2 puncte dintre 3 și 1 la valorificarea textului. Un citat lipit este citare. Un citat urmat de „ceea ce arată că…" este valorificare.
Ce se acceptă ca experiență personală sau culturală
Baremul nu impune o listă. În practică, intră trei categorii, iar niciuna nu e mai valoroasă decât alta Experiența personală. Ceva ce ai trăit, ai văzut sau ai făcut tu. Nu trebuie să fie spectaculos și nu trebuie să fie adevărat cuvânt cu cuvânt — nimeni nu verifică. Trebuie să fie concret și verificabil în interiorul argumentului: să conțină un fapt, nu o stare.
Experiența culturală. O carte, un film, o piesă, o operă studiată, un episod istoric, un personaj. Aici ai un avantaj pe care puțini îl folosesc: pregătești oricum operele pentru Subiectul al III-lea, deci ai la dispoziție zece exemple culturale gata analizate.
Experiența de observator. Ce ai văzut la alții — un coleg, o rudă, o situație din școală. Contează la fel, cu condiția să fie povestită ca fapt, nu ca generalitate.
Ce nu trece drept exemplu: „mulți oameni spun că", „în societatea de azi se observă că", „statisticile arată că". Nu sunt experiențe, sunt formulări de umplutură. Corectorul le vede de la douăzeci de metri și nu are ce puncta.
Problematica de lucru
(problematică și exemple construite de redacția Edvanti pentru acest articol)
Să zicem că enunțul cere un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi dacă o pasiune practicată singur are sau nu aceeași valoare ca una practicată într-un grup, raportându-te la un text-suport despre un ucenic într-un atelier și la experiența personală sau culturală.
Argumentul pe care îl dezvoltăm în toate cele trei versiuni de mai jos e același: lucrul alături de alții accelerează învățarea, pentru că îți arată greșeli pe care singur nu le vezi.
Versiunea 1 — exemplul care nu ia punctul
În al doilea rând, cred că grupul ajută foarte mult. Eu personal am fost mereu într-un grup și mi-a plăcut. Am amintiri frumoase și am învățat multe lucruri. De asemenea, prietenia este importantă în viața fiecărui om.
De ce nu ia punctul. Nu există niciun fapt. „Am fost într-un grup", „mi-a plăcut", „am învățat multe lucruri" sunt stări, nu experiență. Nu se poate spune ce anume a învățat, de la cine și cum. Pe barem, asta pică la „încercare de dezvoltare, schematism" — 1 punct în loc de 2 — și punctul de raportare la experiență nu se acordă, pentru că nu are pe ce se acorda.
Adevărul afirmației nu contează. Poate chiar a fost într-un grup și chiar i-a plăcut. Baremul nu punctează sinceritatea.
Versiunea 2 — exemplul concret, dar lipit alături
În al doilea rând, lucrul alături de alții accelerează învățarea. De exemplu, anul trecut am intrat în echipa de dezbateri a liceului. La primul antrenament, un coleg mi-a spus că vorbesc cu ochii în foaie. Nu îmi dădusem seama niciodată.
În concluzie, consider că grupul este benefic.
Ce ia și ce nu. Faptul e concret: un moment, un interlocutor, o observație precisă. Punctul de raportare la experiența personală se acordă. Dezvoltarea argumentului rămâne însă la jumătate, pentru că textul nu spune ce demonstrează faptul. Se oprește exact înainte de propoziția care contează.
Aici pierzi 1 punct din cele 2 de dezvoltare, plus riști să nu primești cele 3 puncte de valorificare a textului dacă nici textul-suport nu e comentat.
Versiunea 3 — exemplul integrat
În al doilea rând, lucrul alături de alții accelerează învățarea, pentru că îți arată greșeli pe care singur nu le poți observa. Anul trecut am intrat în echipa de dezbateri a liceului, iar la primul antrenament un coleg mi-a spus că vorbesc cu ochii în foaie. Exersasem acasă de zeci de ori și nu remarcasem niciodată, fiindcă nu aveam cum: îmi lipsea perspectiva din afară. Un singur minut de observație a corectat un obicei pe care șase luni de repetiție îl întăriseră.
Același mecanism apare și în textul dat, unde meșterul slăbește menghina fără să spună niciun cuvânt și așază piesa corect. Gestul lui arată că un începător poate repeta o greșeală de trei ori la rând fără să înțeleagă unde e problema, până când cineva din exterior i-o face vizibilă.
Ce se ia acum. Argumentul e enunțat clar (2 puncte), dezvoltat nuanțat (2 puncte), susținut cu o experiență personală concretă (1 punct) și cu textul-suport comentat, nu doar citat (3 puncte). Zece puncte din douăzeci, dintr-un singur bloc de aproximativ 140 de cuvinte.
Diferența dintre versiunea 2 și versiunea 3 este o propoziție: cea care spune ce demonstrează faptul. „Îmi lipsea perspectiva din afară." Atât.
Cum alegi între personal și cultural
| Situația ta | Alege | De ce | |---|---|---| | Problematica e despre relații, efort, învățare, eșec | personal | ai fapte concrete la îndemână, se scrie repede | | Problematica e abstractă (adevăr, libertate, timp) | cultural | e greu să inventezi o experiență personală credibilă pe abstract | | Ai pregătit temeinic două-trei opere | cultural | le știi deja și le poți analiza, nu doar numi | | Nu îți vine nimic în trei minute | personal | inventezi un fapt plauzibil și mergi mai departe |
Un exemplu cultural prost formulat costă mai mult decât unul personal prost formulat, pentru că se vede că nu ai citit. „Ca în romanul Ion de Liviu Rebreanu, unde se vede lăcomia" nu demonstrează nimic despre nicio problematică. Dacă folosești o operă, folosește o scenă, nu titlul.
Greșelile care costă
Exemplul pus la final, ca decor. După concluzie sau într-un paragraf separat, exemplul nu mai dezvoltă niciun argument. Baremul cere raportarea în dezvoltarea argumentului.
Un singur exemplu pentru ambele cerințe. Textul-suport și experiența personală sunt punctate separat, cu 3 și cu 1 punct. Ai nevoie de amândouă, măcar câte una pe undeva.
Citatul fără verb de interpretare. Transcrii o secvență și treci mai departe: 1 punct în loc de 3. Formula care rezolvă: citat + „ceea ce arată că" / „gestul lui sugerează că" / „secvența confirmă că".
Exemplul care contrazice opinia formulată la început. Se întâmplă mai des decât ai crede, când elevul scrie fără plan. Argumentele trebuie să fie „adecvate opiniei formulate" — dacă opinia și exemplul merg în direcții diferite, se pierd și cele 2 puncte de enunțare.
Povestea de zece rânduri. Ai minimum 150 de cuvinte în total pentru tot textul argumentativ. Un exemplu care ocupă jumătate din el te lasă fără spațiu pentru al doilea argument și pentru concluzie, care valorează 1 punct separat.
Cum se citește un barem rând cu rând, ca să vezi singur ce operațiuni sunt punctate separat, e explicat în ghidul de citit baremul oficial.
Pasul următor cu Edvanti
(recomandare Edvanti)
Structura de mai sus se exersează pe cinci-șase problematici diferite și după aceea se scrie singură. Ce nu poate face un articol e să-ți spună dacă merită să investești săptămâna asta în textul argumentativ sau în altceva, cu celelalte două probe scrise pe cap.
Asta se stabilește într-o ședință de strategie Edvanti: aproximativ o oră cu un reprezentant, care se uită la unde ești și la timpul rămas, și pleci cu un plan scris. Pentru română, ce oferim acum e planificarea, nu un curs. Nu promitem note.
Întrebări frecvente
Trebuie să fie adevărat exemplul personal? Nimeni nu verifică. Trebuie să fie plauzibil și concret. Un fapt inventat, dar precis, ia punctul; unul adevărat, dar vag, nu îl ia.
Pot da un exemplu din film sau din serial? Da. Baremul spune „experiența personală sau culturală", fără listă de surse acceptate. Filmul, cartea, spectacolul, episodul istoric intră toate. Contează ce faci cu ele.
Câte exemple îmi trebuie? Minimum două tipuri: unul din textul-suport și unul din experiența personală sau culturală. Poți pune câte unul în fiecare argument, ceea ce e și cea mai simplă structură.
Cât de lung să fie textul argumentativ? La sesiunile recente, enunțul a cerut minimum 150 de cuvinte, iar respectarea limitei e punctată separat cu 1 punct.
Se poate lua punctul de raportare culturală citând o operă pe care nu am citit-o? Practic, nu. Ca să dezvolți un argument ai nevoie de o scenă, nu de un titlu, iar scena nu se poate inventa credibil. Mai sigur e un exemplu personal.
Continuă cu
- Subiectele I și II, metoda completă
- Subiectul I A: cele cinci cerințe și punctajul lor
- Legătura dintre două idei din text — aceeași logică de „ce demonstrează faptul"
- Operele pe categorii — sursa ta de exemple culturale
- Româna la profil uman și structura completă a probei
- Modele oficiale și subiecte din anii trecuți
- Metode de învățare
Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 30 august 2026 Jurnalul modificărilor: 30.08.2026 — publicare inițială. Repartiția punctajului la Subiectul I B a fost verificată pe baremele oficiale ale sesiunii 2026 și pe baremul simulării județene 2026. Problematica și cele trei versiuni de răspuns sunt originale.