Modalități de caracterizare a personajului: răspunsul pentru Subiectul II

Cerința îți dă un fragment epic sau dramatic pe care îl vezi prima dată și îți cere două modalități de caracterizare, în minimum 50 de cuvinte. Punctajul nu se împarte 2 + 4, ca la celelalte cerințe, ci se sparge în perechi: 1 punct + 1 punct pentru numirea fiecărei modalități și 2 puncte + 2 puncte pentru prezentarea fiecăreia, ilustrată cu exemple din fragment. Consecința practică: dacă tratezi bine o modalitate și pe a doua o uiți, pierzi automat 3 puncte din 6, oricât de bună ar fi prima.

Și un lucru care trebuie spus din primul minut: nu e același lucru cu eseul de caracterizare de la Subiectul al III-lea. Revin mai jos cu tabelul de diferențe.

Ce spune baremul, literal

Formularea de la sesiunea 2023, varianta 5, profil real

• precizarea fiecărei modalități de caracterizare (caracterizare directă, caracterizare indirectă): 1 punct + 1 punct = 2 puncte • prezentarea fiecărei modalități de caracterizare precizate: prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat — 2 puncte + 2 puncte = 4 puncte; încercare de prezentare, simpla indicare a unor trăsături — 1 punct + 1 punct = 2 puncte

Plus 4 puncte de redactare, condiționate de minimum 50 de cuvinte.

Reține expresia „simpla indicare a unor trăsături". Un elev care scrie „personajul este harnic și modest" descrie personajul, nu modalitatea prin care e caracterizat. Ia 1 punct în loc de 2, de două ori.

Cele două modalități, cu subtipurile lor

Caracterizarea directă — cineva spune cum e personajul.

de către narator: „Era un om greu de mulțumit."
de către alt personaj: „Tu n-ai avut niciodată răbdare."
autocaracterizare: „Știu că sunt prea aspru cu ea."
în textul dramatic, prin didascalii: notația autorului care denumește o stare.

Caracterizarea indirectă — cititorul deduce din ce face personajul.

prin fapte și gesturi;
prin limbaj — ce cuvinte folosește, cum vorbește, ce nu spune;
prin relația cu celelalte personaje;
prin vestimentație, mediu, obiecte;
prin nume, când e semnificativ.

Cerința îți dă cele mai multe puncte când alegi una directă și una indirectă, pentru că sunt vizibil diferite și nu riști ca un corector să considere că ai prezentat de două ori același lucru. Două forme de caracterizare indirectă sunt acceptabile — de exemplu prin fapte și prin limbaj —, dar atunci trebuie să numești explicit subtipul fiecăreia.

Structura răspunsului: două blocuri, nu unul

(schemă originală Edvanti)

Bloc 1 (3 puncte):

numești modalitatea — „O primă modalitate este caracterizarea directă, realizată de narator";
citezi secvența;
spui ce trăsătură reiese și de ce.

Bloc 2 (3 puncte): aceeași structură, altă modalitate.

Enunț de închidere, opțional, o propoziție: cum se completează cele două.

Regula de aur: în răspunsul tău trebuie să se vadă cuvântul „directă" și cuvântul „indirectă" (sau numele subtipului). Corectorul le caută. Dacă descrii mecanismul fără să-l numești, cele două puncte de precizare sunt în aer.

Ținta: 90–110 cuvinte, pentru că ai două blocuri de acoperit. E singura cerință de la Subiectul al II-lea unde 70 de cuvinte sunt cam puține.

Trei modele rezolvate

(cele trei fragmente sunt scrise de redacția Edvanti pentru acest articol; nu provin din opere publicate sau din variante oficiale)

Model 1 — text epic, directă + indirectă prin fapte

Domnul Stancu era un om care nu cerea niciodată nimic. Venea la ora șapte, deschidea obloanele, mătura trotuarul din fața magazinului și al vecinilor, apoi se așeza la casă și aștepta. Când o clientă a uitat portofelul pe tejghea, l-a ținut în sertar trei zile, fără să spună nimănui, până a venit ea să-l caute.

Răspuns model:

În fragmentul dat, personajul este conturat prin două modalități de caracterizare. Prima este caracterizarea directă, realizată de narator, care formulează explicit o trăsătură: „era un om care nu cerea niciodată nimic", enunț ce sugerează discreția și lipsa de pretenții a personajului. A doua este caracterizarea indirectă, prin fapte: gestul de a mătura și trotuarul vecinilor, ca și hotărârea de a păstra portofelul uitat „fără să spună nimănui", dovedesc o onestitate care nu are nevoie de martori. Cele două modalități se completează: ceea ce naratorul afirmă, comportamentul personajului confirmă.

(103 cuvinte)

Maparea pe barem: „caracterizarea directă, realizată de narator" — 1 punct; „caracterizarea indirectă, prin fapte" — 1 punct; fiecare susținută cu citat și cu trăsătura dedusă — 2 + 2 puncte; enunțuri corecte, peste 50 de cuvinte — 4 puncte de redactare. 10 din 10.

Model 2 — text epic, indirectă prin limbaj + directă de către alt personaj

— Nu-i nimic, zise ea. Nu-i nimic, nu-i nimic. O rezolvăm noi. — Tu spui „o rezolvăm noi" de douăzeci de ani, mamă, și de fiecare dată o rezolvi singură. — Ei, hai. Adu farfuriile.

Răspuns model:

Personajul mamei este caracterizat, în fragmentul dat, prin două modalități. Prima este caracterizarea indirectă, prin limbaj: repetiția obsesivă „nu-i nimic, nu-i nimic" și schimbarea bruscă a subiectului, „adu farfuriile", trădează o femeie care evită conflictul și refuză să-și recunoască efortul. A doua este caracterizarea directă, realizată de un alt personaj: replica fiului, „de fiecare dată o rezolvi singură", numește explicit trăsătura pe care mama o ascunde, asumarea tăcută a responsabilității. Cele două modalități funcționează în contrast: ceea ce personajul refuză să spună despre sine este spus de celălalt.

(101 cuvinte)

De reținut: aici caracterizarea directă vine de la alt personaj, nu de la narator. E o distincție care trebuie făcută explicit în răspuns, altfel corectorul nu are de unde ști că ai văzut-o.

Model 3 — text dramatic, didascalie + relația cu celelalte personaje

SOFIA (rece, fără să se ridice de pe scaun): Am auzit că ai plecat de la serviciu. RADU: Am plecat. SOFIA: Și acum? RADU (se uită spre ușă): Acum am venit să-ți spun. SOFIA (după o pauză, mai blând): Stai jos. Îți fac un ceai.

Răspuns model:

Personajul Sofiei este caracterizat prin două modalități. Prima este caracterizarea directă, prin notațiile autorului: indicațiile „rece, fără să se ridice de pe scaun" și, mai târziu, „mai blând" denumesc explicit atitudinile personajului și marchează trecerea de la distanță la acceptare. A doua este caracterizarea indirectă, prin relația cu celălalt personaj: refuzul inițial de a se ridica, urmat de invitația „stai jos, îți fac un ceai", arată o femeie care își exprimă afecțiunea prin gesturi practice, nu prin cuvinte. Astfel, transformarea Sofiei devine vizibilă fără ca vreo replică să o numească.

(97 de cuvinte)

Atenție la un lucru: într-un text dramatic, didascalia care denumește o stare este caracterizare directă, făcută de autor. Nu e indirectă doar pentru că e între paranteze. Cerințele specifice ale textului dramatic sunt detaliate în articolele despre rolul didascaliilor și despre textul dramatic ca tip de text.

Nu confunda cu eseul de la Subiectul al III-lea

Sunt două cerințe complet diferite, care folosesc aceleași cuvinte. Diferența costă zeci de minute și, uneori, zeci de puncte.

| | Subiectul al II-lea | Subiectul al III-lea | |---|---|---| | Textul | fragment la prima vedere, primit în sală | operă studiată în liceu, aleasă de tine | | Ce se cere | două modalități de caracterizare | particularitățile de construcție a unui personaj | | Lungime | minimum 50 de cuvinte | minimum 400 de cuvinte | | Punctaj | 10 puncte (6 conținut + 4 redactare) | 30 de puncte (18 conținut + 12 redactare) | | Blocuri de conținut | 2 modalități numite și ilustrate | statutul personajului (6 p.) + o trăsătură prin două secvențe comentate (6 p.) + două elemente de structură, compoziție sau limbaj analizate (2 × 3 p.) | | Ai nevoie de lecturi? | nu | da |

(tabel original Edvanti, construit pe baremul de la Subiectul al II-lea din sesiunea 2023 și pe baremul de la Subiectul al III-lea din modelul oficial 2026, profil real)

Greșeala care se face în sală: elevul citește „caracterizare" la Subiectul al II-lea, intră în modul eseu și scrie 300 de cuvinte despre statutul social și psihologic al unui personaj pe care îl vede prima dată. Pierde douăzeci de minute, nu numește nicio modalitate și rămâne cu 1 + 1 puncte. Pregătirea pentru eseul de caracterizare, cu operele pe categorii, se face separat, în zona de opere.

Greșelile care costă

Un singur bloc. Cea mai scumpă. Trei puncte pierdute din start.

Descrierea personajului în loc de modalitate. „Personajul este harnic, cinstit și tăcut." Baremul o încadrează la „simpla indicare a unor trăsături", 1 punct în loc de 2.

Modalitatea nenumită. Ai citat perfect și ai interpretat corect, dar nu ai scris nicăieri cuvântul „directă" sau „indirectă". Un punct în aer, uneori două.

Două exemple pentru aceeași modalitate. Două fapte comentate rămân o singură modalitate. Al doilea bloc trebuie să fie de alt tip, sau măcar de alt subtip numit explicit.

Sub 50 de cuvinte. La cerința asta e greu, pentru că ai două blocuri, dar se întâmplă când elevul rezolvă Subiectul al II-lea în ultimele cinci minute.

Cum exersezi

Cinci fragmente, cinci răspunsuri, 14 minute fiecare. La fiecare, înainte să scrii, subliniezi în text două lucruri de culori diferite: ce se spune despre personaj și ce face personajul. Dacă nu găsești ambele, cauți în limbaj și în relația cu ceilalți.

Apoi corectezi cu grila din checklistul de autocorectare, verificând un singur lucru la început: se văd două blocuri?

Fragmente găsești în modelele oficiale și subiectele din anii trecuți.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Cerința asta se rezolvă cu cinci exerciții. Ce nu se rezolvă cu exerciții e decizia de ansamblu: câte opere pregătești pentru eseu, care dintre ele, și cât timp îți mai rămâne pentru textele la prima vedere după ce acoperi celelalte două probe scrise.

Într-o ședință de strategie Edvanti — aproximativ o oră cu un reprezentant — se stabilește exact asta, și pleci cu un plan scris.

Edvanti are cursuri publice pe matematică, istorie, biologie și logică. Pentru română, ce oferim acum este planificarea, nu un curs. Nu promitem note.

Întrebări frecvente

Pot să prezint două forme de caracterizare indirectă? Da, dacă le numești distinct — de exemplu „prin fapte" și „prin limbaj". Riscul e ca un corector să considere că ai prezentat aceeași modalitate de două ori. Perechea directă + indirectă e mai sigură.

Didascalia e caracterizare directă sau indirectă? Când notația autorului denumește o stare sau o atitudine („rece", „îngrijorat"), este caracterizare directă, făcută de autor. Când indică doar un gest din care deduci ceva, e indirectă.

Trebuie să citez, sau pot să reformulez? Baremul cere ilustrare cu exemple din fragmentul dat, fără să impună citarea literală. Citatul scurt e mai sigur, pentru că nu lasă loc de interpretare. Două citate scurte sunt suficiente.

Cerința îmi spune ce personaj să caracterizez? De obicei da, mai ales dacă în fragment apar mai multe. Dacă nu, alegi personajul despre care textul îți dă cele mai multe informații de ambele tipuri.

Continuă cu

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 31 august 2026 Jurnalul modificărilor: 31.08.2026 — publicare inițială. Punctajul de la Subiectul al II-lea a fost verificat pe baremul oficial al sesiunii 2023, varianta 5, profil real; punctajul de la Subiectul al III-lea, pe modelul oficial pentru sesiunea 2026, profil real.