Textul dramatic la Subiectul II: ce ți se poate cere în afară de didascalii

Când textul-suport de la Subiectul al II-lea e o scenă de teatru, cea mai frecventă cerință e despre notațiile autorului — acelea au propriul articol, cu structura de răspuns și modelele: rolul didascaliilor. Pagina asta e despre celelalte. Un text dramatic are șase-șapte componente pe care programa le numește explicit, iar cerința poate cădea pe oricare dintre ele: replica, dialogul, monologul, conflictul, indicațiile de decor ca element de compoziție, apartenența la genul dramatic. Mecanismul de punctare rămâne același — 2 puncte pentru identificare, 4 pentru ilustrarea din text —, dar ce cauți în fragment se schimbă complet.

Cum recunoști un text dramatic în trei secunde

Nu prin conținut, ci prin cum arată pagina

• numele personajelor scrise cu majuscule sau bold, urmate de două puncte, înaintea fiecărei replici;
• text între paranteze sau cu alt font, care nu e rostit de nimeni;
• eventual un titlu de tip „Actul II, Scena 3" sau un bloc descriptiv la început, înainte de prima replică;
• absența totală a unui narator — nimeni nu povestește, totul se întâmplă în prezent.

Ultima marcă e cea care contează pentru răspuns. Într-un text dramatic nu există narator, deci nu poți vorbi despre perspectivă narativă. Dacă la Subiectul al II-lea primești o scenă și scrii despre naratorul obiectiv, ai răspuns la altă cerință. Perspectiva narativă se cere doar pe text epic și e tratată aici.

Harta componentelor: ce se poate cere din fiecare

(tabel original Edvanti)

| Componenta | Ce este | Cerința posibilă | Ce cauți în fragment | |---|---|---|---| | Replica | intervenția rostită de un personaj | rolul replicii în construcția scenei | replici scurte vs. lungi, întreruperi, tăceri | | Dialogul | schimbul de replici, modul principal de expunere | rolul dialogului în textul dat | cine conduce schimbul, cine cedează, ce se evită | | Monologul | vorbire extinsă a unui personaj, adesea către sine | rolul monologului | absența unui destinatar real, autoanaliză | | Aparteul | replică auzită doar de public, nu de celelalte personaje | rolul aparteului | didascalia „(aparte)" sau „(pentru sine)" | | Conflictul dramatic | opoziția care pune scena în mișcare | tipul și rolul conflictului | ce vrea fiecare personaj și ce îl împiedică | | Indicațiile de decor | descrierea spațiului, de obicei înaintea replicilor | rolul lor în conturarea cadrului | blocul descriptiv de la început | | Notațiile autorului | toate indicațiile scrise de dramaturg | rolul notațiilor autorului | vezi articolul dedicat | | Structura | act, scenă, tablou | apartenența textului la genul dramatic | titluri de act/scenă, intrări și ieșiri |

Baremul verificat pe care îl avem — modelul oficial pentru sesiunea 2026, identic la ambele profiluri — e cel pentru notațiile autorului: 2 puncte pentru precizarea rolului, 4 pentru prezentarea adecvată și nuanțată.

Trei modele rezolvate, pe cerințe diferite

(fragmentele dramatice sunt scrise de redacția Edvanti pentru acest articol; nu provin din opere publicate sau din variante oficiale)

Model 1 — rolul dialogului

INSPECTORUL: Deci nu ați văzut nimic. PORTARUL: Am fost în cabină. INSPECTORUL: Toată noaptea? PORTARUL: Am ieșit o dată. De două ori. INSPECTORUL: O dată sau de două ori? PORTARUL: Domnule inspector, eu de patruzeci de ani stau în cabina aia. INSPECTORUL: Nu asta v-am întrebat.

Răspuns model:

În fragmentul dat, dialogul are rolul de a genera tensiune și de a construi raportul de forțe dintre cele două personaje. Replicile inspectorului sunt scurte, interogative și insistă asupra aceleiași informații — „o dată sau de două ori?" —, ceea ce îi conferă poziția dominantă în schimb. Portarul răspunde evaziv și, când e strâns cu ușa, deplasează discuția spre propria vechime, „de patruzeci de ani stau în cabina aia", încercând să înlocuiască răspunsul cu un argument de autoritate. Replica finală, „nu asta v-am întrebat", refuză deplasarea și lasă scena deschisă. Dialogul devine astfel principalul instrument prin care se dezvăluie caracterele.

(107 cuvinte)

Ce ia din barem: numirea rolului în primul enunț — 2 puncte. Trei citate, fiecare cu funcție distinctă (dominarea, evaziunea, refuzul) — prezentare adecvată și nuanțată, 4 puncte. Peste 50 de cuvinte, enunțuri corecte — 4 puncte de redactare.

Model 2 — conflictul dramatic

ELENA: Am semnat. TATĂL: Ce ai semnat? ELENA: Contractul. Plec luni. TATĂL (se ridică, se așază la loc): Și casa? ELENA: Casa rămâne. Eu plec. TATĂL: Casa nu rămâne dacă pleci tu. Casa ești tu.

Răspuns model:

Fragmentul dat este structurat în jurul unui conflict exterior între tată și fiică, dublat de un conflict de valori. Opoziția se declanșează imediat, prin anunțul „am semnat", urmat de întrebarea tatălui, care nu cere o lămurire, ci o amânare. Cele două personaje folosesc același cuvânt cu sensuri diferite: pentru Elena, „casa" este o clădire care „rămâne", în timp ce pentru tată ea înseamnă continuitatea familiei, de unde replica finală, „casa ești tu". Didascalia „se ridică, se așază la loc" traduce fizic imposibilitatea de a reacționa. Conflictul rămâne nerezolvat, iar tensiunea se transferă asupra spectatorului.

(101 cuvinte)

Comentariu: răspunsul nu se mulțumește să spună că există un conflict. Îl tipizează (exterior, dublat de unul de valori) și arată mecanismul lingvistic prin care funcționează — același cuvânt cu două sensuri. Asta e diferența dintre „prezentare ezitantă" și „prezentare nuanțată".

Model 3 — apartenența la genul dramatic

Sală de așteptare într-o gară mică. O bancă, un afiș rupt, un ceas oprit la patru fără zece. Se aude, din depărtare, un tren care nu oprește. BĂRBATUL (intră, se uită la ceas, iese) FEMEIA (singură, către public): Al treilea. Toți se uită la ceasul ăla, deși toată lumea din oraș știe că nu merge.

Răspuns model:

Fragmentul dat aparține genului dramatic, fapt susținut de mai multe mărci prezente în text. În primul rând, lipsește instanța naratorului: nu există nimeni care să relateze, ci doar personaje care apar, se mișcă și vorbesc în prezent. În al doilea rând, textul este împărțit între notațiile autorului, scrise pentru scenă — „sală de așteptare într-o gară mică", „se aude, din depărtare, un tren care nu oprește" —, și replicile propriu-zise. În al treilea rând, indicația „către public" marchează un aparteu, procedeu specific teatrului, prin care personajul comunică direct cu spectatorul, fără ca celelalte personaje să audă.

(104 cuvinte)

De reținut: la cerințele de tip „apartenență", structura de răspuns e „afirmația + trei mărci, fiecare ilustrată". Conectorii „în primul rând / în al doilea rând / în al treilea rând" ajută la punctul de redactare pentru logica înlănțuirii ideilor, fără să sune artificial.

Ce se cere din text și ce se cere din memorie

O confuzie care apare des: elevii care au studiat comedia — de pildă „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale — încep să scrie despre ea când primesc o scenă la prima vedere. Nu e ce se cere.

La Subiectul al II-lea, tot ce ai nevoie e în fragmentul din față. Referințele la opere studiate nu aduc puncte și consumă din cele 50–100 de cuvinte utile. Operele studiate îți trebuie la Subiectul al III-lea, unde cerința poate fi despre particularitățile unui text dramatic sau despre construcția unui personaj din comedie — și unde eseul are minimum 400 de cuvinte și 30 de puncte. Pregătirea aceea se face separat, pe categorii de opere, în zona dedicată.

Greșelile specifice textului dramatic

Scrierea despre narator. Nu există narator într-un text dramatic. Dacă apare cuvântul în răspunsul tău, corectorul știe că ai aplicat o schemă memorată pe alt tip de text.

Ignorarea blocului descriptiv de la început. Cea mai densă sursă de material din fragment. Conține decorul, timpul, atmosfera și, adesea, cheia interpretării — ceasul oprit din Modelul 3.

Confuzia dintre monolog și replică lungă. Monologul presupune că personajul vorbește fără destinatar real sau către sine. O replică lungă adresată altcuiva rămâne parte din dialog.

Confuzia dintre aparteu și monolog. Aparteul e auzit doar de public, e scurt și are aproape întotdeauna o didascalie care îl marchează.

Rezumarea scenei. „Inspectorul îl întreabă pe portar, iar portarul răspunde că a ieșit." Ai povestit textul, nu ai prezentat o componentă. Baremul nu punctează rezumatul.

Sub 50 de cuvinte. Aceleași 4 puncte de redactare, pierdute la fel ca peste tot.

Cum exersezi

Trei fragmente dramatice, trei cerințe diferite: unul pe dialog, unul pe conflict, unul pe apartenența la gen. Câte 13 minute. Înainte să scrii, marchezi în text trei lucruri: blocul de decor, didascaliile din interiorul replicilor, și punctul în care apare opoziția dintre personaje.

Pentru cerința despre notațiile autorului — cea mai probabilă dintre toate — mergi direct la structura de răspuns și cele trei modele de acolo. Inventarul complet al tipurilor de cerință de la acest subiect e în pagina-umbrelă, iar felul în care citești corect un barem oficial e explicat în ghidul de citire a baremului.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Textul dramatic e una dintre cele trei situații posibile la Subiectul al II-lea. Problema reală nu e să le stăpânești pe toate — se poate, în două săptămâni —, ci să știi cât timp merită să le dai, când ai și celelalte probe scrise de acoperit.

Într-o ședință de strategie Edvanti — aproximativ o oră cu un reprezentant — se stabilește ordinea completă și pleci cu un plan scris.

Edvanti are cursuri publice pe matematică, istorie, biologie și logică. Pentru română, ce oferim acum este planificarea, nu un curs. Nu promitem note.

Întrebări frecvente

Notațiile autorului și didascaliile sunt același lucru? Da. Baremele oficiale folosesc „notațiile autorului"; „didascalii" e termenul din teoria literară. Cerința tipică despre ele, cu structura de răspuns și modelele, e tratată în articolul dedicat.

Pot primi un text dramatic și la Subiectul I? Subiectul I A lucrează de obicei pe text nonliterar sau memorialistic, iar Subiectul al II-lea pe text literar — epic, liric sau dramatic. Structura probei e detaliată în pagina despre proba de română.

Ce fac dacă fragmentul are foarte puține didascalii? Atunci cerința probabil nu e despre ele. Uită-te ce e dens în text: dacă replicile domină, e o scenă de dialog; dacă apare un personaj care vorbește singur, e monolog sau aparteu.

Contează dacă textul e din comedie sau din dramă? Pentru cerințele de la Subiectul al II-lea, aproape deloc. Ce contează e ce se vede în fragment. Specia devine relevantă la eseul de la Subiectul al III-lea.

Continuă cu

• Rolul didascaliilor: structura de răspuns — cerința cea mai probabilă pe text dramatic
• Toate tipurile de cerință de la Subiectul al II-lea
• Modalitățile de caracterizare a personajului
• Checklistul de autocorectare în 10 minute
• Operele pe categorii, pentru Subiectul al III-lea
• Structura probei de română

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 31 august 2026 Jurnalul modificărilor: 31.08.2026 — publicare inițială. Baremul pentru cerința despre notațiile autorului a fost verificat pe modelul oficial 2026, ambele variante de profil. Componentele textului dramatic sunt cele prevăzute în programa de examen aprobată prin OMEN nr. 4923/29.08.2013.