Rolul didascaliilor la Subiectul II: structura de răspuns pentru punctaj maxim

Cerința sună, în baremul oficial, „prezentarea rolului notațiilor autorului în textul dat". Didascaliile și notațiile autorului sunt același lucru — indicațiile scrise de dramaturg în afara replicilor, de obicei între paranteze și cu alt font. Baremul îți dă 2 puncte pentru precizarea rolului, 4 puncte pentru prezentarea lui adecvată și nuanțată și 4 puncte de redactare, condiționate de minimum 50 de cuvinte. Zece puncte pentru o cerință care se rezolvă cu o structură fixă.

Ce spune exact baremul

La modelul oficial pentru sesiunea 2026 — identic la ambele variante de profil — repartiția e aceasta

• precizarea rolului notațiilor autorului (de exemplu: facilitarea transpunerii scenice / indicarea detaliilor scenografice / caracterizarea personajului etc.) — 2 puncte • prezentare adecvată și nuanțată — 4 puncte; prezentare ezitantă — 2 puncte; încercare de prezentare — 1 punct

Cele trei exemple din paranteză nu sunt o listă închisă — cuvântul „etc." e în document —, dar îți spun exact ce fel de răspuns se așteaptă. Un rol, nu o enumerare de cinci. Elevii care înșiră toate rolurile posibile fără să le lege de text nimeresc formularea „încercare de prezentare" și iau 1 punct din 4.

Cele cinci roluri, cu formularea care ia punctele

(grilă originală Edvanti)

| Rolul | Ce cauți în text | Formularea care intră în barem | |---|---|---| | Transpunerea scenică | indicații de mișcare, intrări, ieșiri, gesturi | „Notațiile autorului facilitează transpunerea scenică, indicând regizorului și actorilor mișcarea în scenă." | | Detaliile scenografice | decor, obiecte, lumină, sunet, spațiu | „Notațiile autorului indică detaliile scenografice, fixând spațiul în care se desfășoară acțiunea." | | Caracterizarea personajului | tonul replicii, starea, atitudinea, mimica | „Notațiile autorului contribuie la caracterizarea indirectă a personajului, prin sugerarea stării sale interioare." | | Fixarea timpului și a locului | momentul zilei, epoca, localizarea | „Notațiile autorului fixează cadrul temporal și spațial al scenei." | | Marcarea relațiilor dintre personaje | cui i se adresează replica, apropiere, distanță | „Notațiile autorului precizează destinatarul replicilor, evidențiind raportul dintre personaje." |

Alegi unul singur — cel care se vede cel mai bine în fragmentul primit — și îl susții cu două exemple. Dacă textul îți dă material pentru două roluri, poți menționa al doilea la final, într-o propoziție. Nu invers: nu începe cu lista și nu împărți cele 4 puncte pe cinci direcții pe jumătate.

Structura răspunsului, în patru mișcări

Numești rolul, în primul enunț. Aici sunt cele 2 puncte. Fără introducere generală despre genul dramatic.
Citezi prima didascalie și spui ce face. Scurt, între ghilimele, urmat de un verb de interpretare.
Citezi a doua didascalie și arăți altceva. Nu același lucru repetat — o nuanță în plus.
Închei cu efectul. Ce ar pierde textul dacă notațiile ar lipsi. Aici se câștigă cuvântul „nuanțată".

Ținta: 70–90 de cuvinte, 12 minute.

Trei modele rezolvate

(cele trei fragmente dramatice sunt scrise de redacția Edvanti pentru acest articol; nu provin din opere publicate sau din variante oficiale)

Model 1 — rolul de caracterizare

ANA (fără să ridice privirea din ziar): Ai întârziat. MIHAI (își scoate haina încet, o pune pe spătar, se așază): Am fost la spital. ANA (lasă ziarul jos, dintr-odată): La cine? MIHAI (după o pauză, aproape în șoaptă): La mine.

Răspuns model:

În fragmentul dat, notațiile autorului contribuie în primul rând la caracterizarea indirectă a personajelor, prin sugerarea stărilor lor interioare. Indicația „fără să ridice privirea din ziar" arată detașarea aparentă a Anei la începutul scenei, o distanță pe care replica singură nu ar transmite-o. Schimbarea este marcată tot printr-o didascalie: „lasă ziarul jos, dintr-odată" surprinde momentul în care interesul devine îngrijorare. În oglindă, notația „după o pauză, aproape în șoaptă" transformă ultima replică a lui Mihai dintr-o informație într-o mărturisire. Fără aceste indicații, aceleași patru replici ar putea fi rostite pe orice ton.

(103 cuvinte)

Maparea pe barem: primul enunț — 2 puncte pentru precizarea rolului. Trei didascalii citate, fiecare comentată, plus enunțul final care arată ce s-ar pierde fără ele — prezentare adecvată și nuanțată, 4 puncte. Enunțuri corecte, peste 50 de cuvinte — 4 puncte de redactare. 10 din 10.

Model 2 — rolul scenografic

Cameră de zi într-un apartament de bloc, mobilată cu lucruri din perioade diferite. În stânga, un bufet vechi, cu geamuri; pe el, un televizor nou. În dreapta, o ușă spre balcon, deschisă. Se aude, de afară, un aspirator. Lumina scade treptat pe parcursul scenei. VOCEA UNEI FEMEI (din bucătărie): Ai închis gazul?

Răspuns model:

Notațiile autorului au, în fragmentul dat, rolul de a indica detaliile scenografice, fixând spațiul în care se desfășoară acțiunea. Descrierea camerei — „mobilată cu lucruri din perioade diferite", cu un bufet vechi peste care stă „un televizor nou" — construiește vizual un decor în care trecutul și prezentul coexistă, sugerând o familie care a trecut prin schimbări fără să le asimileze. Indicația sonoră, „se aude, de afară, un aspirator", extinde spațiul dincolo de scenă, iar precizarea că „lumina scade treptat" impune o durată reală scenei. Toate aceste informații nu pot fi transmise prin replici, ci doar prin intervenția directă a autorului în text.

(105 cuvinte)

Comentariu: răspunsul nu se limitează la a spune „descrie decorul". Interpretează decorul — bufetul vechi cu televizorul nou — și adaugă două tipuri de indicație pe care elevii le ignoră aproape întotdeauna: sonoră și de lumină. Astea sunt detaliile care mută răspunsul din „ezitant" în „nuanțat".

Model 3 — rolul de transpunere scenică

PROFESORUL (intră repede, cu un teanc de lucrări sub braț): Bună ziua. Se apropie de catedră, pune teancul jos, se uită pe fereastră. Elevii se ridică. El le face semn cu mâna să se așeze, fără să se întoarcă. UN ELEV: Domnule, le-ați corectat? PROFESORUL (încă cu spatele): Le-am corectat.

Răspuns model:

În fragmentul dat, notațiile autorului facilitează transpunerea scenică, indicând actorilor și regizorului mișcarea și poziționarea în spațiul de joc. Indicațiile „intră repede", „se apropie de catedră", „pune teancul jos" construiesc un traseu precis, care poate fi executat pe scenă fără nicio explicație suplimentară. Notația „le face semn cu mâna să se așeze, fără să se întoarcă" reglează, în plus, relația dintre personaje: profesorul comunică fără să privească, iar gestul înlocuiește replica. Reluarea indicației „încă cu spatele" menține această poziție și după întrebarea elevului, ceea ce sugerează o reținere pe care textul rostit nu o exprimă.

(99 de cuvinte)

De reținut din acest model: rolul principal e cel scenic, dar răspunsul strecoară în ultimele două propoziții și o observație de caracterizare. Nu contrazice alegerea inițială, o adâncește. Așa arată un răspuns „nuanțat" fără să devină o enumerare.

Greșelile care costă

Enumerarea rolurilor. „Didascaliile au rolul de a indica decorul, mișcarea, tonul, relațiile dintre personaje și starea lor sufletească." Cinci roluri, zero exemple, un punct din patru.

Citatul fără interpretare. Copiezi indicația între ghilimele și treci mai departe. Fiecare didascalie citată are nevoie de o continuare care începe cu arată, sugerează, marchează, transformă.

Ignorarea indicațiilor de decor de la începutul textului. Blocul descriptiv de dinainte de prima replică e tot didascalie, adesea cel mai bogat din fragment. Mulți elevi îl sar și comentează doar parantezele mici.

Confuzia dintre didascalie și replică. Ce e între ghilimele și rostit de personaj e replică. Ce e scris de autor, în afara vorbirii personajelor, e didascalie. Dacă citezi o replică drept notație, pierzi și cele 2 puncte de identificare.

Sub 50 de cuvinte. Patru puncte de redactare, pierdute la o cerință care se rezolvă în douăsprezece minute.

Scrisul despre „ce a vrut autorul să spună". Baremul nu întreabă asta. Întreabă ce fac notațiile în text.

Cum exersezi în trei ore

Nu ai nevoie de o culegere. Ai nevoie de fragmente dramatice cu didascalii dense, oricare.

Prima oră: iei trei fragmente și, pentru fiecare, subliniezi doar didascaliile, fără să scrii nimic. Le grupezi mental pe cele cinci roluri din tabel.

A doua oră: scrii trei răspunsuri complete, cronometrate la 12 minute, alegând de fiecare dată alt rol principal.

A treia oră: le corectezi cu checklistul de autocorectare și verifici trei lucruri — ai numit un rol în primul enunț, ai două citate comentate, ai peste 50 de cuvinte.

Textele de exersat se găsesc în modelele oficiale și subiectele din anii trecuți. Ce altceva se mai poate cere dintr-un text dramatic — replica, monologul, conflictul, indicațiile de decor ca element de compoziție — e tratat separat în articolul despre textul dramatic la Subiectul al II-lea.

Pasul următor cu Edvanti

(recomandare Edvanti)

Cerința asta se rezolvă în trei ore de antrenament. Ce nu se rezolvă singur e restul: câte ore de română pe săptămână, în ce ordine, și cum se împacă asta cu celelalte două probe scrise.

Într-o ședință de strategie Edvanti, aproximativ o oră cu un reprezentant, se stabilește ordinea și pleci cu un plan scris. Nu e o lecție.

Edvanti are cursuri publice pe matematică, istorie, biologie și logică. Pentru română, ce oferim acum este planificarea, nu un curs. Nu promitem note.

Întrebări frecvente

Didascalii și notații ale autorului sunt același lucru? Da. Baremele oficiale folosesc formula „notațiile autorului"; termenul tehnic din teoria literară este „didascalii". Poți folosi oricare, dar e util să scrii ambele o dată în răspuns, ca să nu existe dubiu că știi despre ce vorbești.

Trebuie să prezint un rol sau mai multe? Cerința tipică e la singular — „rolul notațiilor autorului" — și un rol bine ilustrat aduce cele 4 puncte. Dacă enunțul cere explicit două roluri, punctajul se sparge în 1 + 1 pentru precizare și 2 + 2 pentru prezentare, iar atunci ai nevoie de două blocuri distincte.

Pot să citez replici în răspuns? Da, dar ca punct de contrast: „replica singură nu ar transmite tonul, pe care îl fixează notația «aproape în șoaptă»". Citatul de replică nu poate înlocui citatul de didascalie.

Cum recunosc rapid un text dramatic la Subiectul al II-lea? Numele personajelor scrise cu majuscule înaintea replicilor, textul între paranteze sau cu alt font, eventual împărțirea pe acte și scene. Detaliile sunt în articolul despre textul dramatic.

Continuă cu

Autor: Echipa Edvanti · Ultima verificare: 31 august 2026 Jurnalul modificărilor: 31.08.2026 — publicare inițială. Formulările de barem au fost verificate pe modelul oficial pentru sesiunea 2026, proba E.a), ambele variante de profil, unde Subiectul al II-lea cere exact prezentarea rolului notațiilor autorului.